Retrospectiva anului 2019

A devenit o tradiție ca la sfârșit de an, să fac o retrospectivă. Și nu oarecum, ci aici pe blog, care reprezintă o căsuță a sufletului meu, iar voi, cititorii - cei care o vizitează. Așadar, încep prin a vă mulțumi tuturor celor care aleg să mă viziteze și să citească ceea ce scriu. 

Anul 2019 a fost unul plin din toate punctele de vedere. Încă din primele zile (mai exact, pe 24 ianuarie) am aflat că a apărut cel de-al doilea roman al meu - Să nu mă lași. În ziua aceea a nins la propriu. Îmi amintesc că mă îndreptam spre editură cu sufletul plin de bucurie, iar fulgii îmi împânzeau vederea. Ningea ca în povești. A fost un semn bun. Au fost emoții de nedescris. N-am să uit niciodată bucuria pe care am citit-o în ochii părinților și a celor dragi când le-am dat vestea, când au văzut cartea, când au deschis-o și au parcurs-o nu doar cu ochii, ci și cu sufletul. A fost o întreagă gamă de emoții și bucurii. Apoi, a urmat o perioadă frumoasă, dar și dificilă: am început să mă gândesc la promovare, la lansare, la cum să ajungă cartea mai repede și mai ușor pe masa cititorilor. Nu a fost totul roz. Nu mi s-au deschis toate ușile cu facilitate. A trebuit să bat mai cu insistență, să mă gândesc la cum să reușesc ce mi-am propus. Apoi, venise momentul când trebuia să înfrunt și critici, răutăți și dezaprobări. A trebuit să lupt cu ele. A trebuit să lupt până și cu mine însămi, să păstrez albul din mine neîntinat, să știu să râd, să zâmbesc, să tolerez, să-mi mai dau o șansă...

2019 mi-a testat rezistența, răbdarea, limitele, puterea lăuntrică. M-a pus la încercare, și nu doar o dată. Mi-a dat lecții. Mi-a dat teste. Mi-a dat dificultăți. A trebuit să învăț să mă ridic de fiecare dată când căzusem, și să mai găsesc puterea să și zâmbesc. M-am privit adesea în oglindă, întrebându-mă cine vreau să fiu: un om învingător sau unul învins? Deși structura cuvântului se aseamănă, înțelesul e cu totul diferit. Așa e și în viață: lucrurile pot semăna din exterior, însă esența e cu totul alta. Noi suntem cei care alegem modul în care abordăm viața. Noi alegem ceea ce devenim după o deziluzie, după o cădere, după o durere. Noi alegem ce haină va purta sufletul în zori de zi.

Dumnezeu m-a ajutat să mă ridic de fiecare dată mai puternică, mai dornică de viață, mai luptătoare și mai dornică de a învinge. Am reușit ceea ce mi-am pus în plan, pentru că mi-am păstrat speranța și credința. Am realizat că, oricât de greu ar fi într-un moment sau altul, trebuie să ai răbdare, să-ți faci ordine în gânduri, să aștepți, căci dimineața le va limpezi pe toate și vei găsi putere, curaj și ambiție să depășești greul. Să ai încredere în alegerile lui Dumnezeu, pentru că El știe cel mai bine de ce ne ia anumiți oameni de lângă noi, de ce ne dă neplăceri, de ce ne dă anumite lecții.

Dacă-ar fi să notez câteva dintre cele mai importante realizări ale acestui an, atunci acestea ar fi:

• I-am avut alături pe cei dragi sănătoși și voioși.
• Pe 24 ianuarie a ieșit de sub tipar romanul Să nu mă lași.
• Pe 29 martie am organizat lansarea oficială a acestuia.
• Pe 13 aprilie a avut loc lansarea romanului în cadrul Salonului Internațional de Carte, ediția XXIII.
• Pe 14 aprilie romanul a fost premiat în cadrul Salonului Internațional de Carte, ediția XXIII.
• Pe 30 septembrie romanul a fost premiat pentru clasarea în TOP-ul celor 10 mai citite cărți ale anului 2018.
• Am avut numeroase întâlniri cu cititorii prin diverse localități, am cunoscut oameni noi, am cunoscut diferite păreri despre roman, am văzut încântare în privirile cititorilor, mi-au mulțumit pentru ceea ce au scris, mi-au spus că s-au regăsit, că i-am emoționat, că le-am adus bucurie, iar eu am înțeles că mi-am îndeplinit scopul. Am ajuns la suflete prin ceea ce am scris.
• Am avut parte de o călătorie absolut minunată, prielnică pentru trup și suflet, la Moscova, la sfârșitul lunii octombrie.
• Pe 29 august am finisat de scris cel de-al patrulea roman, o adevărată desfătare sufletească pentru mine, pe care abia aștept s-o împart cu voi, cei care mă citiți.
• Am pus bazele unei noi lucrări literare, ceea ce îmi crește aripi și mă ajută să zbor.

2019 mi-a oferit multe lecții, încercări, reușite, nereușite, zâmbete și lacrimi deopotrivă, dar sunt fericită, împăcată și recunoscătoare. Închei acest an cu bucurie și îl aștept pe 2020 cu speranță și încredere. Iar vouă, dragii mei, vă doresc un An Nou cât mai frumos, cât mai reușit, cât mai senin! Să vă fie zilele o adevărată sărbătoare a sufletului!

Marinela Lungu

28.12.2019