sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Iubirea - o mână caldă


Iubirea n-are nicio legătură cu declarațiile fățarnice afișate în tot felul de locuri nedemne pentru acest sentiment. Iubirea n-are de-a face afișările exagerate în fața întregii lumi, de parcă iubirea ar trebui demonstrată lumii. Iubirea nu înseamnă să acorzi atenție omului de alături doar în public. Dacă iubești un om, iubește-l fără a o declara în voce tare, fără a te impune în fața cuiva cu acest sentiment, fără a-l face să-și piardă din culoare, din autenticitate. Iubește pur, frumos, sincer. Iubește cu sufletul. Atunci când vrei binele omului drag, roagă-te pentru el. Trimite-i gândurile tale bune, oferă-i sprijinul de care are nevoie, fii o lumină pentru el, fii o călăuză, fii un sprijin.
Nu este necesar să-ți transormi sentimentele în știre de primă pagină, nu este necesar să declari tot ceea ce simți, nu este necesar să te lauzi tuturor.
Iubirea e făcută pentru liniște, pentru înțelegere, pentru căldură, pentru sinceritate. Ea moare în gălăgie și neînțelegere. Ea se stinge atunci cînd vânturile bat cu putere, iar noi le întețim...
De orice fel, iubirea înseamnă sufletism, bunăvoință. Iubirea este ca o mână caldă care ți se așează pe frunte și-ți spulberă toate temerile, apoi coboară spre obraz și-ți usucă toate lacrimile...
Iubirea - acea mână caldă în care-ți stă așezată inima.


Marinela Lungu
30.01.2016


joi, 21 ianuarie 2016

Cum altfel?

Cum altfel ai fi învățat să te ridici, dacă n-ai fi căzut?

Cum altfel ai vedea lumina, dacă n-ar exista întunericul?

Cum altfel te-ai încălzi, dacă n-ai simți frigul?

Cum altfel ai putea triumfa, dacă n-ai fi fost înfrînt?

Cum altfel ai cîștiga, dacă n-ai fi pierdut?

Cum altfel ai putea iubi, dacă n-ai fi simțit indiferența?

Cum altfel ai putea învăța, dacă n-ai greși mai întîi?

Cum altfel ai putea zîmbi, dacă n-ai fi plîns?

Cum altfel ai putea alina durerea altora, dacă n-ai fi suferit și tu?

Cum altfel ai putea spera, dacă n-ai fi disperat?

Cum altfel te-ai putea bucura de-un succes, dacă nu te-ai fi ciocnit de insucces?

Cum altfel ai putea avea o realizare, fără a fi muncit?

Cum altfel ai putea deveni mai puternic, dacă n-ai fi fost mai întîi slab?

Cum altfel te-ai putea exprima în diverse moduri, dacă n-ai avea în spate un bagaj de amintiri, experiențe și trăiri?

Cum altfel ai putea mîngîia, dacă n-ai fi simțit necesitatea unei mîngîieri?

Cum altfel ai putea privi spre Cer, dacă n-ai fi stat cu capul în pămînt?

Cum altfel ai putea să crezi, dacă n-ai fi stat la îndoială?

Cum altfel ai putea să visezi, dacă nu te-ar fi întristat realitatea?

Cum altfel ai putea aprecia bunătatea, gingășia, tandrețea, dacă nu te-ar fi rănit răutatea, brutalitatea, duritatea?

Cum altfel ai iubi liniștea, dacă nu te-ar fi deranjat gălăgia?

Cum altfel ai putea respira, dacă nu te-ar fi sufocat propriile gînduri?

Cum altfel ai mai putea trăi, dacă n-ai ști că va trebui să mori?

Cum altfel?

Marinela Lungu
21.01.2016