vineri, 31 martie 2017

Tu, mamă!

La Mulți Ani, mămica mea!
Tu, mamă,
În timp – nemuritoare,
În ploaie – surâzătoare,
În iarnă – mereu caldă.

Tu, mamă,
Cu ochii de culoarea infinitului,
Cu inima atinsă de aripile Îngerilor
Prin care Dumnezeu și-a trimis iubirea pe pământ.

Tu, mamă,
Cu privirea în care și-a făcut cuib duioșia,
Cu mâinile care, mângâind, tămăduiesc,
Și brațele care, îmbrățișând, înăbușă durerea!

Tu, mamă,
Cu vorba-ți dulce,
Cu gândul bun,
Cu sufletul înmiresmat
De parfumul florilor
Care ți se închină când pășești,
Pentru a nu-ți răni piciorul firav
Care-ți plimbă făptura divină în lumea asta meschină.

Tu, mamă,
Cântec nemuritor,
Dans nesfârșit,
Rugăciune miraculoasă.

    
Marinela Lungu
31.03.2017

sâmbătă, 25 martie 2017

Caută-mă, copile!

Caută-mă, copile, prin cuiburile pustii,
Caută-mă printre frunzele demult uitate,
Caută-mă prin zăpadă, fulgi și bucurii,
Caută-mă printre foșnete și râsete,
Caută-mă printre plânsuri și suspine,
Caută-mă-n depărtările cețoase,
Caută-mă-n timpurile ce-au plecat în grabă,
Caută-mă-n stihurile scrise cu lacrimi,
Caută-mă între foile-mprăștiate haotic,
Caută-mă-n locurile dosite și-n colțurile umbrite...
Caută-mă în nopțile reci,
Caută-mă printre tăcerile absolute,
Sau printre cuvintele ce-au rămas nerostite.
Caută-mă în paleta de culori a cerului sumbru
Și a celui albastru-senin...
Caută-mă-n sânul copilăriei mele,

I-am spus c-am să vin, i-am promis că revin...

Marinela Lungu
25.03.2017

miercuri, 8 martie 2017

Ție, Femeie!


Mă întrebi ce e Femeia?
Mai întâi de orice, Femeia e viață – începutul tuturor începuturilor.
Femeia un râu ce șerpuiește într-un pustiu unde soarele arde, iar pământul se usucă.
Femeia e cel mai fin sunet într-o liniște abosultă.
Femeia e liniștea într-o gălăgie fără de sfârșit.
Femeia e un soare într-o zi cu nori.
Femeia e o furtună într-o zi cu soare.
Femeia o ploaie în deșert.
Femeia e un deșert unde nu plouă.
Femeia e un munte de voință.
Femeia e o stâncă neclintită în timp.
Femeia e cea mai puternică ființă,
Dar și cea mai slabă – uneori.
Femeia e un stejar ce crește cu scopul de a sparge norii.
Femeia e pasărea ce se avântă spre necunoscut.
Femeia e frigul ce îngheață pământul.
Femeia e căldura ce topește gheața.
Femeia e pustiul în care mereu te vei rătăci...
Și tot Femeia...e adăpostul la care mereu te vei întoarce.
Pentru că Femeia...e iubire. Iar iubirea – e totul!

Ție, Femeie! Azi, 8 ... și întotdeauna!
Marinela Lungu
08.03.2017