luni, 17 februarie 2020

Răutatea e o boală


Răutatea, de cele mai multe ori, se naște din complexe, din ignoranță, din nefericire și invidie. În definitiv, oamenii răi sunt extrem de nefericiți: ei nu sunt capabili să-și trăiască propriile bucurii, dar nici să se bucure pentru alții. Sunt mereu dornici să primească atenție, și doar rănind pe cineva, doar lovind, doar înjosind se pot simți importanți și vor atrage într-un fel atenția celor din jur. Sunt plini de complexe, se simt nemulțumiți de propria persoană, de aceea sunt deranjați de succesele și reușitele altora. Ei nu reușesc să aibă realizări care să-i încânte.

Sunt măcinați de invidie. Iar invidia e o formă de admirație ascunsă. Una meschină și josnică, evident, dar e singura pe care o cunosc ei, pentru că sub nicio formă nu pot să se bucure pentru cel de alături, să-l încurajeze, să-i spună o vorbă bună. Sunt mereu plini de egoism, venin și râvna după ceea ce are altul, dar ei nu pot obține. Iar incapacitatea aceasta îi roade și îi macină pe dinăuntru.

Se simt mici, dar nu recunosc asta. Vor să se înalțe, dar nu le reușește, iar asta le alimentează și mai mult setea de a ponegri pe cineva, căci doar în așa mod se simt mari. Nu există om mai mic decât cel care stă în picioare în fața celui pe care l-a lovit, bucurându-se fără pic de remușcare că i-a provocat o durere.

Răutate e o boală. La fel ca singurătatea sau lipsa iubirii. Una care naște monștri. Una care vânează suflete nevinovate. Una care ucide orice floare, orice fir de speranță, orice fărâmă de viață. Răutatea omoară până și pe cel care o nutrește. Încet și tacit, ca un foc ce arde mistuind, iar în urmă nu rămâne decât cenușă fără niciun folos.

Oamenii răi nu pot fi decât compătimiți, pentru că sunt nefericiți. Cum poate fi fericit un om care se hrănește din durerea cuiva? Cum poate fi fericit un om care se simte mic, complexat, neimportant? Cum poate fi fericit un om care nu se poate bucura de nimic frumos din jur? Sunt oameni imuni la iubire, la valori, la viață, cu tot ce cuprinde ea… 

Marinela Lungu
17.02.2020

vineri, 24 ianuarie 2020

Povestea romanului "Să nu mă lași"

Acum exact un an, pe 24 ianuarie 2019, eram anunțată că romanul "Să nu mă lași" tocmai a ieșit de sub tipar. Într-o zi de joi, am pornit spre editură cu pași grăbiți și suflet încărcat de emoție să-mi văd bucuria pe care o așteptam de mai bine de un an. În ziua aceea a nins. Fulgii de zăpadă s-au împletit în părul meu. A fost un semn de la Dumnezeu. Unul bun. Astăzi, știu că toate eforturile au meritat osteneală.

A fost o așteptare lungă, cu multe întrebări, curiozități, neliniști pe care n-o regret, pentru că rezultatul este unul mai mult decât frumos. Publicarea romanului "Să nu mă lași" a fost o călătorie, o experiență, o lecție. Și cum aș putea să regret ceea ce vezi într-o călătorie, trăiești într-o experiențe și înveți printr-o lecție?! 

Cu toate că a apărut acum un an, povestea acestuia a început mult mai devreme. Mai exact, prin 2017, când tocmai terminasem cu lansarea primului roman și mi-a venit această idee pe care nu am putut s-o neglijez (cu toate că aveam încă un roman deja gata, nepublicat până astăzi). Am început să scriu și să trăiesc povestea, astfel încât aproximativ jumătate de an am trăit doar alături de personajele mele. Le-am trăit dramele, le-am înțeles poveștile, le-am compătimit și judecat deopotrivă, m-am bucurat și am plâns alături de ele. M-am contopit cu tot ce ascunde între file acest roman. Când l-am terminat de scris, nu am plâns, deși finalul este unul lacrimogen. Însă chiar la prima citire a acestuia, lacrimile mi-au împânzit vederea. Am plâns ca un spectator la viețile și destinele create tot de mâna mea. Dar totodată, în acest plâns am descoperit și speranța pe care ați simțit-o/o veți simți fiecare dintre voi atunci când va citi și va simți parfumul florii de liliac de la finalul romanului.



Acest roman mi-a adus multe bucurii, mulți oameni noi, multe realizări care mi-au umplut sufletul cu lumină. Pot spune cu certitudine că este mai mult decât un vis. Este o realitate sublimă! Una care îmi face inima să cânte. Îmi dă putere. Îmi dă speranță. Îmi confirmă faptul că munca nu mi-a fost zadarnică.



Printre bucuriile pe care le-a adus romanul în viața mea se numără:
  • Distribuirea acestuia într-un număr mare de librării precum: Bookstore, Librarius, ProNoi, Cărturești, Dacia, Făt-Frumos...
  • Distribuirea acestuia în majoritatea bibliotecilor din republică datorită Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.
  • Organizarea lansărilor alături de scriitori, artiști, familie, prieteni, profesori și alți iubitori de lectură.
  • Clasarea acestuia în TOP-ul celor 10 mai citite cărți ale anului 2018.
  • Premierea acestuia la Salonul Internațional de Carte, ediția  XXIII.
  • Numeroasele întâlniri cu cititorii din diverse localități ale republicii. 



Înainte de a vedea lumina tiparului, romanul a trecut prin mâna domnilor scriitori Aurelian Silvestru, Vasile Romanciuc și Leo Bordeianu. Fără recenziile, sprijinul și sfaturile domniilor sale, nu aș fi ajuns la un rezultat atât de bun. Am învățat prin indicațiile pe care mi le-au oferit, datorită spiritului de a fi mai bună, de a-l face cât mai accesibil, cât mai frumos. Este un adevărat privilegiu să fiu ghidată de adevărații titani ai literaturii, să am sprijinul și ajutorul lor. Pe această cale, țin să le MULȚUMESC încă o dată, asigurându-le toată admirația și tot respectul meu!

Scriitorul Aurelian Silvestru

Scriitorul Leo Bordeianu






Mulțumesc interpretului de muzică populară, Vasile Mereuță, care mi-a citit romanul și a venit și la lansarea acestuia cu un cuvânt cald și câteva piese de suflet. 
Mulțumesc interpretei și prietenei mele dragi, Cezara, care ne-a cântat și încântat, dar a și acceptat să împărțim titlul "Să nu mă lași", întrucât ea are o piesă devenită șlagăr cu aceeași denumire.

Interpreta Cezara
Interpretul Vasile Mereuță

Mulțumesc FAMILIEI mele care a fost alături de mine de la bun-început, respectându-mi dorința de a nu se afla nici titlu, nici subiect, nici copertă până în momentul apariției romanului. Mulțumesc pentru sprijin, încredere, educație și dragoste nemărginită. În definitiv, asta e cea mai mare comoară a mea: dragostea lor!

Astăzi, la un an de la publicare, sunt cu sufletul încărcat de emoție, bucurie și recunoștință. Nu în ultimul rând mulțumesc editurii Prut pentru colaborare, încredere și lucru de calitate. Am reușit să-mi văd visul "tipărit" pe foaie cu ajutorul unei echipe cu adevărat profesioniste. Totodată, mă bucur că am reușit să fac parte dintr-un proiect susținut de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.



Vă mulțumesc, dragi cititori, pentru că mi-ați deschis cartea și nu ați închis-o fără a-mi împărtăși din emoțiile voastre. Mă bucur că ați rezonat cu mine și cu personajele mele. Mă bucur că am reușit să ajung la sufletele voastre, căci acesta este scopul meu suprem, iar astăzi înțeleg că am reușit să-l împlinesc! Am o colecție bogată de poze cu romanul primite și găsite pe la voi, cititorii. Câteva le voi lăsa aici. 







De la interpreta Stela Botez

Biblioteca din Ungheni


Marinela Lungu
24.01.2020



luni, 6 ianuarie 2020

Ajunul Crăciunului

Ajunul Crăciunului sau...miros de Veșnicie.
Seara sfântă. Seara caldă. Seara de ajun. De cu zori e coadă la toate magazinele. E forfotă mare prin ogrăzi. Gospodinele sunt grăbite să se pregătească de sfânta sărbătoare - Nașterea Domnului. Casele sunt luminate. Străzile - împodobite. E plin de culoare în jur. E plin de lumină. A sărbători înseamnă a-ți deschide ușa casei și poarta sufletului pentru a primi lumină. 
Gospodarii trebăluiesc pe afară. Ogrăzile să strălucească de curățenie până la apus. E un fel de miros de Veșnicie în aer. E un sentiment divin. E semn de sărbătoare. Deasupra caselor se ridică în văzduh fumul. Ce pasăre frumoasă se înalță către Dumnezeu! Iar Moșul surâde dintr-un colț cu ochii de culoarea luminii.



Mici sau mari, bogați sau săraci, voioși sau mai triști, cu toții așteaptă dimineața de Crăciun. La toți e sărbătoare. În sufletul fiecăruia arde lumina speranței, a nerăbdării, a bucuriei. Fiecare casă păstrează într-un colț, pe un pervaz, câțiva bani agonisiți pentru a-și bucura colindătorii care le vor păși pragul. Fiecare gospodină pregătește niște covrigi, niște bomboane sau prăjituri pentru a-i îndulci. Și-n orice casă, mai mic sau mai mare, un brad frumos împodobit strălucește și bucură inimile celor care îl privesc. Voinic, luminează și zâmbește copiilor mari și mici.

Seară dalbă. Sfântă seară de Ajun! Miros de bucate alese, lumini, amintiri și nerăbdare. Cât suflet curat poartă o sărbătoare! Cât miracol înglobează un cuvânt - Crăciun. E ziua când s-a născut Iisus. 


Grăbiți să-și termine treburile casei, zgribuliți pe drumuri, dorind să ajungă mai repede acasă, nerăbdători să sosească Moș Crăciun, bucuroși de revederi, entuziasmați de zăpadă, oamenii nu mai au vârstă în Ajun de Crăciun. Oamenii nu mai sunt mari, nici mici. Nu sunt bogați, și nici săraci. Nu sunt nici triști sau mult mai fericiți. Sunt doar oameni. Sunt doar suflete. Sunt doar creștini în așteptarea Nașterii Domnului Iisus.

Păstrați spiritul sărbătorii în suflete! Păstrați bucuria autentică în inimi! Păstrați nerăbdarea copiilor și bucuria lor sinceră! Păstrați amintirile calde! Păstrați sentimentul de liniște, de împăcare, de împlinire! 
Nu uitați: sărbătoarea ne-o facem noi! Sărbătoarea e în noi! Sărbătoarea e în suflet!
Seară de Ajun cu miros de Veșnicie!
Crăciun binecuvântat!


E Ajunul Crăciunului și în casa mea.

Marinela Lungu
06.01.2020

sâmbătă, 28 decembrie 2019

Retrospectiva anului 2019


A devenit o tradiție ca la sfârșit de an, să fac o retrospectivă. Și nu oarecum, ci aici pe blog, care reprezintă o căsuță a sufletului meu, iar voi, cititorii - cei care o vizitează. Așadar, încep prin a vă mulțumi tuturor celor care aleg să mă viziteze și să citească ceea ce scriu. 

Anul 2019 a fost unul plin din toate punctele de vedere. Încă din primele zile (mai exact, pe 24 ianuarie) am aflat că a apărut cel de-al doilea roman al meu - Să nu mă lași. În ziua aceea a nins la propriu. Îmi amintesc că mă îndreptam spre editură cu sufletul plin de bucurie, iar fulgii îmi împânzeau vederea. Ningea ca în povești. A fost un semn bun. Au fost emoții de nedescris. N-am să uit niciodată bucuria pe care am citit-o în ochii părinților și a celor dragi când le-am dat vestea, când au văzut cartea, când au deschis-o și au parcurs-o nu doar cu ochii, ci și cu sufletul. A fost o întreagă gamă de emoții și bucurii. Apoi, a urmat o perioadă frumoasă, dar și dificilă: am început să mă gândesc la promovare, la lansare, la cum să ajungă cartea mai repede și mai ușor pe masa cititorilor. Nu a fost totul roz. Nu mi s-au deschis toate ușile cu facilitate. A trebuit să bat mai cu insistență, să mă gândesc la cum să reușesc ce mi-am propus. Apoi, venise momentul când trebuia să înfrunt și critici, răutăți și dezaprobări. A trebuit să lupt cu ele. A trebuit să lupt până și cu mine însămi, să păstrez albul din mine neîntinat, să știu să râd, să zâmbesc, să tolerez, să-mi mai dau o șansă...

2019 mi-a testat rezistența, răbdarea, limitele, puterea lăuntrică. M-a pus la încercare, și nu doar o dată. Mi-a dat lecții. Mi-a dat teste. Mi-a dat dificultăți. A trebuit să învăț să mă ridic de fiecare dată când căzusem, și să mai găsesc puterea să și zâmbesc. M-am privit adesea în oglindă, întrebându-mă cine vreau să fiu: un om învingător sau unul învins? Deși structura cuvântului se aseamănă, înțelesul e cu totul diferit. Așa e și în viață: lucrurile pot semăna din exterior, însă esența e cu totul alta. Noi suntem cei care alegem modul în care abordăm viața. Noi alegem ceea ce devenim după o deziluzie, după o cădere, după o durere. Noi alegem ce haină va purta sufletul în zori de zi.

Dumnezeu m-a ajutat să mă ridic de fiecare dată mai puternică, mai dornică de viață, mai luptătoare și mai dornică de a învinge. Am reușit ceea ce mi-am pus în plan, pentru că mi-am păstrat speranța și credința. Am realizat că, oricât de greu ar fi într-un moment sau altul, trebuie să ai răbdare, să-ți faci ordine în gânduri, să aștepți, căci dimineața le va limpezi pe toate și vei găsi putere, curaj și ambiție să depășești greul. Să ai încredere în alegerile lui Dumnezeu, pentru că El știe cel mai bine de ce ne ia anumiți oameni de lângă noi, de ce ne dă neplăceri, de ce ne dă anumite lecții.

Dacă-ar fi să notez câteva dintre cele mai importante realizări ale acestui an, atunci acestea ar fi:
  • I-am avut alături pe cei dragi sănătoși și voioși.
  • Pe 24 ianuarie a ieșit de sub tipar romanul Să nu mă lași.
  • Pe 29 martie am organizat lansarea oficială a acestuia.
  • Pe 13 aprilie a avut loc lansarea romanului în cadrul Salonului Internațional de Carte, ediția XXIII.
  • Pe 14 aprilie romanul a fost premiat în cadrul Salonului Internațional de Carte, ediția XXIII.
  • Pe 30 septembrie romanul a fost premiat pentru clasarea în TOP-ul celor 10 mai citite cărți ale anului 2018.
  • Am avut numeroase întâlniri cu cititorii prin diverse localități, am cunoscut oameni noi, am cunoscut diferite păreri despre roman, am văzut încântare în privirile cititorilor, mi-au mulțumit pentru ceea ce au scris, mi-au spus că s-au regăsit, că i-am emoționat, că le-am adus bucurie, iar eu am înțeles că mi-am îndeplinit scopul. Am ajuns la suflete prin ceea ce am scris.
  • Am avut parte de o călătorie absolut minunată, prielnică pentru trup și suflet, la Moscova, la sfârșitul lunii octombrie.
  • Pe 29 august am finisat de scris cel de-al patrulea roman, o adevărată desfătare sufletească pentru mine, pe care abia aștept s-o împart cu voi, cei care mă citiți.
  • Am pus bazele unei noi lucrări literare, ceea ce îmi crește aripi și mă ajută să zbor.
2019 mi-a oferit multe lecții, încercări, reușite, nereușite, zâmbete și lacrimi deopotrivă, dar sunt fericită, împăcată și recunoscătoare. Închei acest an cu bucurie și îl aștept pe 2020 cu speranță și încredere. Iar vouă, dragii mei, vă doresc un An Nou cât mai frumos, cât mai reușit, cât mai senin! Să vă fie zilele o adevărată sărbătoare a sufletului!

Marinela Lungu
28.12.2019

joi, 26 decembrie 2019

Cel mai frumos cadou...

Cel mai frumos cadou sunt cărțile și...dragostea. 
Oferiți-le timp celor pe care îi iubiți. Țineți-i aproape de inimă și dăruiți-le cât mai multă bucurie printr-o vorbă, un mesaj, un gând bun. Nu-i lăsați în singurătate! Petreceți timp împreună și savurați din magia sărbătorilor cu tot sufletul!
Iubirea, pentru suflet, e ca zăpada pentru pământ!


"Iarna a venit cu zăpadă abundentă. Era o frumusețe ca-n povești. Mirosea a dragoste curată, sinceră, neprihănită. Îl așteptam în parc pe Alexandru. Fulgii se jucau cu părul meu lăsat pe spate. L-am recunoscut de departe. Mergea grăbit în palton negru, arăta elegant. Când a ajuns lângă mine, m-a cuprins, mi-a scos mănușile și mi-a sărutat mâinile. Ale lui erau calde. Mă privea duios. Emana lumină și speranță..."
(Fragment din romanul "Să nu mă lași")

Marinela Lungu
26.12.2019

miercuri, 25 decembrie 2019

Crăciunul înseamnă lumină!

Crăciunul înseamnă bucurie. Din cea mai pură, mai caldă, mai cerească!
Crăciunul înseamnă revederea cu cei dragi. Momentele în care cu toți redevenim copii, căutăm prin buzunarele inimii amintiri, și odată cu ele - fericirea autentică!
Crăciunul înseamnă colinde. Cântecele care fac sufletele să tresalte de emoție, cântecele care ne (re)amintesc cine suntem, de unde veni
m și încotro ne îndreptăm.
Crăciunul înseamnă un brad împodobit nu doar cu jucării, ci și cu bucuria inimii.
Crăciunul înseamnă miros de mandarine, cozonaci și bucate alese pregătite de către mama, bunica care ne așteaptă, care ne întâmpină cu lacrimi în ochi și bucuria în inimi.
Crăciunul înseamnă să fii bun nu doar o zi în an, pentru că bunătatea e mai mult decât o calitate: e un fel de a fi. Cel mai frumos, cel mai curat. Atunci când ești bun, îți faci propriul Crăciun zi de zi.
Crăciunul înseamnă să ierți. Să lași toate neplăcerile, toate durerile și dezamăgirile în urmă. Să-i ierți pe cei ce ți-au greșit cu toată făptura, nu doar cu jumătate de cuvânt, pentru că iertarea, ca și iubirea, nu acceptă jumătăți de măsură.
Crăciunul înseamnă liniște sufletească. Să lași toți norii, toate furtunile să se risipească în depărtări. Să chemi soarele, să usuci lacrimile, sî alungi durerea, să fii senin/ă!
Crăciunul înseamnă să ai gândul curat. Să-ți umpli mintea cu gânduri bune, să ai sufletul împăcat, să te simți împlinit, să lași regretele și ranchiuna în trecut.
Crăciunul înseamnă să fii alături de cei dragi, pentru că nimic nu-ți poate asigura o fericire mai trainică decât prezența familiei lângă tine. Adevărata sărbătoare nu poate fi departe de casă.
Crăciunul înseamnă să-L ai pe Dumnezeu în suflet. Să-I vorbești, să-I mulțumești, să-I ceri iertare. Să te apropii de El și să-ți dai seama că El e mereu lângă tine.
Crăciunul înseamnă împăcare. Să lași ura și vrajba în urmă. Să nu mai cauți în jur cine are vină, cine a greșit sau cine ți-a făcut rău. Să te împaci chiar și cu cei care nu vor să se împace cu tine.
Crăciunul înseamnă iubire. Să iubești cu sufletul deschis pe cei de lângă tine, să-i iubești așa cum merită și să le oferi atenție, căldură, timp! Să le umpli inimile de bucurie cu dragoste!
Crăciunul înseamnă Lumină. Lumina Sfântă a Nașterii Domnului, iar în ea intră toate celelalte: bucurie, împăcare, iertare, gând curat, împlinire, iubire. 
Crăciunul înseamnă lumină! Crăciunul înseamnă bucurie! Crăciunul înseamnă iubire!

"Și uneori, la focul mic,
Din casa lor sărmană
Iisus, înduioșat un pic,
Coboară din icoană..." (Adrian Păunescu)




Fiți senini! Fiți luminoși! Fiți iubitori!
Crăciun luminat! Sărbători frumoase!

Marinela Lungu
25.12.2019



duminică, 1 decembrie 2019

Decembrie



Drumurile inimii sunt pline de așteptare,
Ecourile copilăriei ne cheamă înapoi,
Cât am dat să ne-ntoarcem, cât am da să fim mici,
Emoția unei ierni de poveste ni-e haină-n prag de maturitate.
Miros de cozonaci, de mandarine și veșnicii – ce Paradis!
Bucuriile simple rămas-au doruri eterne!
Revenirea acasă – fericirea supremă!
Iarnă-i în calendar, în inimi arde focul:
E dorul. E iarna. E miracol. E decembrie!










Marinela Lungu
01.12.2019