marți, 16 iulie 2019

Ca o mare


Ca o mare…
Așa mi-e sufletul uneori -
Învolburat și plin de valuri
Ce se revarsă spre mal
Și lovesc cu putere țărmul,
Dar nu se revarsă și gretatea din ele…
Ca o mare…
Așa mă simt adesea –
O mare la care vii, o admiri,
Dar spre care nu te avânți,
Căci te sperie prin imensitate,
Prin adânc,
Prin mister…
Rămâi acolo, la celălalt mal al tău.

Ca o mare…
Așa mă simt uneori:
Trădată până și de propriile valuri
Care nu se mai întorc…

Ca o mare…
Așa mă simt câteodată –
Când pleci fără să te lași cuprins măcar de un val,
Fără să păstrezi măcar un fir din nisipul
Care ți-a sărutat tălpile,
Fără să-ți lași trupul scăldat în valurile spumoase…
Căci așa mă simt uneori:
…o mare de gânduri ce nu-și găsesc malul spre care s-ar revărsa,
…o mare de mistere spre care nu se avântă nimeni,
…o mare a cărei adâncime te intimidează și te îndepărtează,
…o mare din care nu păstrezi decât farmecul răsăritului și apusului
Care s-au oglindit în apele sufletului meu dimineața și seara,
Dar tu n-ai văzut decât oglindirea, nu și marea.
Căci așa mă simt eu uneori: ca o mare…

Marinela Lungu
16.07.2019

joi, 30 mai 2019

De la mine pân’ la tine


Te uită cum plouă!
În zare-s numai nouri…
Plouă cu doruri,
De la mine pân’ la tine…
Dă-mi mâna ta, iubite,
Să construim o punte
Cu degete-mpletite sub picături de dor
De la mine pân’ la tine…

Te uită cum plouă!
Și ne udă pân’ la suflet.
Tu, dă-mi, totuși, mâna ta
Să pot ajunge la inima-ți atinsă de ploaie,
Și să ți-o ating eu –
Cu iubire!
Să spargem distanța prea mare
De la mine pân la tine…


Te uită cum plouă!
Peste orașul aburit de tristețe,
Peste ochii tăi adânci precum marea,
Peste mâinile tale – icoane nesărutate.
Și cerul oftează din greu
Azi, când distanța-i prea mare:
De la mine pân’ la tine…

Te uită cum plouă!
Cu doruri neîmplinite
Și-așteptări ce înc-așteaptă…
Auzi și cum tună?
Sărmana inimă – oftează…
Simți cum ne inundă?
O durere, un dor, o iubire,
Ce furtună!
De la mine pân’ la tine…

Marinela Lungu
30.05.2019

vineri, 17 mai 2019

Am uitat (cum) să fim fericiți…


Timpul, în complexitatea sa neînțeleasă de firea omenească, ninge peste noi cu uitare, cu nepăsare, cu durere, cu stări ce nu le mai putem descifra, cu nelămuriri și goluri pe care nu le mai putem umple. Cotidianul devine atât de sobru și sec, încât aproape că uităm cum se simte cu adevărat bucuria. Acea bucurie sinceră, firească, neforțată. Acea bucurie care nu ne constrânge și nu ne pune bariere visării. Cea care ne lasă să ne bucurăm în libertate, la nesfârșit, până la lacrimi. Cea care ne inundă făptura de lumină.

Dar noi uităm (cum) să mai fim fericiți. Noi uităm să credem în speranțe împlinite. Uităm să ne dăruim pe deplin iubirii. Uităm cum se simte adevărata fericire. Ne e teamă de ea. Ne eschivăm. O alungăm. Preferăm să trăim în ungherașul nostru ferit de lumină, mai prăfuit de amintiri dureroase, întunecat de gânduri sumbre și temeri neînfruntate și neînvinse, crezând că astfel evităm dezamăgirile, dar cât ne înșelăm! Cu adevărat evităm doar fericirea. Ne lăsăm conduși de nefericire și mergem de mână cu ea, în timp ce iubirea merge singuratică pe cealaltă parte a drumului, iar noi – nesiguri și deprinși cu vremea sumbră, ne temem să traversăm strada. O privim de la depărtare, o admirăm, o râvnim, o adorăm, visăm la ea ca niște bieți copii care visează la o nouă jucărie în timp ce se joacă disperați cu cea uzată de timp. 

Vrem să fim fericiți, dar nu mai știm cum. Suntem atât de obișnuiți cu rutina cea în care mai mereu plouă cu griji, probleme și disperare, încât calea de evadare s-ar părea că nu o mai vedem sau nu o mai găsim. Uneori o vedem, dar nu o parcugem din teama de a nu ne rătăci și a ne pierde. Lașitatea mușcă lacom din noi și ne transformă în niște bieți suferinzi care nu mai au nici curaj, nici vlagă, nici putere de luptă. Trăim iluzionând în umbra unui vis neîmplinit...

Ce trist este omul căruia iubirea și fericirea îi stau chiar la picioare, dar el nu știe cum să le trăiască. Ce trist este omul care nu-și poate învinge teama și trăiește închis în colivia unui trecut apăsător. Ce trist este omul a cărui incapacitate de a depăși negativismul este mai puternică decât setea de pozitivism. 

Oare cât timp pierdem noi așteptând fericirea? Oare cât timp pierde fericirea așteptându-ne pe noi? Oare cât timp pierde iubirea încercând să ne smulgă din ghearele singurătății? Oare cât timp pierdem noi rătăcind pe alei necunoscute, cu inimile frânte, încercând să găsim ceva ce se află chiar lângă noi? 
Uneori o viață...

Marinela Lungu
17.05.2019



miercuri, 17 aprilie 2019

A dat în floare literatura

Săptămâna trecută am avut parte de o adevărată primăvară a literaturii datorită desfășurării ediției a XXIII-a a Salonului Internațional de Carte. Este o perioadă pe care o aștept întotdeauna cu nerăbdare, întrucât vine cu o avalanșă de evenimente literare: lansări de carte, întâlniri cu autorii, dar și o gamă bogată de cărți pentru toate vârstele. Perioada de desfășurare (4 zile) este o adevărată desfătare pentru iubitorii de lectură, dar și pentru scriitori, care se bucură de un program plin și bogat prin care își întâlnesc cititorii și le vorbesc despre cele mai noi creații. 
Anul acesta, Editura "Prut Internațional" m-a inclus și pe mine în program cu al doilea roman, apărut recent - Să nu mă lași. După prima lansare, a venit și cea de-a doua, care a avut loc sâmbătă, 13 aprilie, în incinta librăriei BookStore



Mulțumiri colosale scriitorului Leo Bordeianu pentru prezența și susținerea
pe care mi-a oferit-o încă de la început.
Mă bucur să am alături oameni de la care pot și am ce învăța!



Mulțumiri și autorului Dumitru Rău pentru prezență și vorbe calde.
Vă recomand cu drag noul său roman Umbre de Trandafir




E frumos să ai alături oameni de la care să poți învăța, care să te
sprijine, să te îndrume, să te ajute să progresezi.
E frumos să cunoști astfel de oameni prin intermediul cărții,
căci nu în zadar cartea e prietenul omului.
Mulțumiri din suflet scriitorului Leo Bordeianu pentru TOT!



Mulțumiri și doamnei Aliona Grati pentru moderarea lansării din
cadrul Salonului Internațional de Carte.



Duminică, în ultima zi a Salonului, la festivitatea de închidere și decernare a premiilor, romanul "Să nu mă lași" a fost distins cu premiul "Bibliotecii Naționale pentru Copii "Ion Creangă"". Acest premiu nu-mi aparține mie, ci lucrării mele, căci acolo am despus lacrimi și zâmbete deopotrivă. Acolo am dat tot ce am avut mai bun din mine, în speranța că ceea ce voi scrie nu va fi în zadar. Iar acum mă conving că, într-adevăr, nu a fost zadarnică munca mea. Nu premiul în sine îmi confirmă acest lucru, ci faptul că voi, cititorii, mă citiți și veniți către mine cu frumoasele voastre impresii. Mulțumesc pentru că ați găsit timp să-mi deschideți cartea. Și totodată, mulțumesc că n-ați închis-o fără a o citi. 

Mulțumesc membrilor juriului care mi-au oferit șansa să mă întorc acasă cu acest premiu care mă responsabilizează nespus de mult și îmi sporește dorința de a veni către voi cu lucrări din ce în ce mai bune. Acum întrebările despre ce urmează nu contenesc... Nu știu nici eu să spun exact ce urmează. Știu că mai am un roman pus la rece. Când îi va veni timpul, se va îndrepta către voi. Până atunci, vă las cu poze de la evenimente și cu toate gândurile mele pline de recunoștință! 

Totodată, țin să mulțumesc încă o dată tuturor celor datorită cărora romanul meu a văzut lumina tiparului, începând cu scriitorii Aurelian Silvestru, Leo Bordeianu, Vasile Romanciuc, și bineînțeles întregii echipe de la Editura Prut Internațional, precum și Ministerului Educației, Culturii și Cercetării pentru sprijin și șansa de a-mi vedea visul realizat.

Amintesc că romanul "Să nu mă lași" poate fi găsit în toate rețelele de librării ProNoi și Librarius, dar poate fi comandat online și aici.

Marinela Lungu
17.04.2019


marți, 9 aprilie 2019

Oamenii...


Oamenii sunt cărți pe care nu le poți citi după copertă. Pe unii nu ajungi să-i înțelegi nici măcar după ce le-ai citit conținutul sau dacă i-ai înțeles – conținutul acestora te-a dezamăgit. Pe alții îi înțelegi de la prima pagină, iar lectura este una care îți înmiresmează sufletul.

Unii oameni sunt drumuri care nu duc nicăieri. Drumuri pe care mergi și obosești: totul e rece și sumbru. Alții sunt cărări care duc spre ieșirea din labirintul în care deseori ne aruncă viața. Ei vin ca o scăpare și ajung să ne îndrepte în direcția corectă.

Unii oameni sunt corăbii pe mare care ne salvează de furtuni, iar alții sunt însăși furtuna care ne tulbură marea și ne aruncă în brațele disperării.

Unii oameni sunt copacii la umbra cărora ne odihnim în zilele toride, iar alții sunt cei care ne privează de căldură și lumină în zilele posomorâte.

Unii oameni sunt păsări călătoare care ne părăsesc atunci când se face frig, când începe să plouă, când vine greul și până și cerul pare că se prabușește pe pământ, iar alții sunt păsări care rămân și iarna, suportând frigul alături de noi, devenind chiar și cuibul unde ne-am putea încălzi.

Unii oameni sunt gări de așteptare: pustii, lungi și mereu friguroase. Gări în care mereu se așteaptă, însă zadarnice-s toate așteptările, căci niciodată nu sosește nimeni. Golul se păstrează în permanență, iar alții sunt gări de sosire. Gări în care se râde, se bucură, se regăsesc suflete, gări în care pătrunde lumină.

Unii oameni sunt doar cuvinte, promisiuni și jurăminte. Toate despre iubire, susținere și prezență permanentă, însă lipsite de fapte care să le confirme. Alții vorbesc doar prin fapte, iar cuvintele rămân dosite undeva…

Unii oameni sunt doar case în care poți să vii, alții sunt și cămine care te așteaptă.

Unii oameni sunt ploi permanente cu stropi mărunți și reci, iar alții sunt razele de soare care pătrund chiar și printr-un geam umbrit de tristețe.

Unii oameni sunt spini. Alții pot fi și flori. 

Unii oameni sunt simpli trecători. Simpli actori. Simpli pasageri. Încercări. Experiențe. Lecții. Iar alții…binecuvântări, mângâieri, minuni, Îngeri…


Marinela Lungu
09.04.2019

luni, 8 aprilie 2019

Recenzie: "Umbre de Trandafir" de Dumitru Rău

Spuneam la recenzia precedentă că nu obișnuiesc să scriu recenzii decât dacă o carte mă impresionează în mod special. Iată că vin cu o nouă avalanșă de emoții postlectorale care se datorează romanului lansat recent de Dumitru Rău - Umbre de Trandafir. De altfel e și primul său roman, după ce a debutat (cu succes) în poezie.

O carte mică cu suflet mare. Asta e.

Eu pun accent pe calitate, nicidecum pe cantitate. Volumul este doar pentru ochi. Conținutul este pentru suflet, iar dintre cele două, doar cel din urmă are capacitatea obiectivă de a percepe valoarea, întrucât aceasta se află în interior.

Romanul lui Dumitru Rău este de o profunzime surprinzătoare. Captivează, sensibilizează încă de la primele cuvinte. Autorul dă dovadă de sufletism și talent, cele două îmbinate într-o manieră perfectă.

Titlul metaforic ne introduce imediat în atsmofera de dincolo de el printr-o ușoară stare meditativă: ce semnificație are umbra? Ce semnificație poartă trandafirul? De ce le-a combinat autorul atât de frumos și care e secretul din spatele acestuia? "Umbre de Trandafir" este o poveste pe care nu o poți doar citi, întrucât aceasta îți solicită și implicare emoțională. O trăiești. Și simți cum te doare, te macină, te înlăcrimează. Pentru că e presărată de emoții, de emotivitate, de sentimente și trăiri la care nu poți rămâne absent. Un număr restrâns de pagini, dar o avalanșă puternică de stări și emoții care te cuprind încă de la prima pagină și nu te abandonează nici măcar la ultima.

Există cărți mari, voluminoase, dar mici la nivel de conținut. Sărace în expresii artistice și pe alocuri parcă lipsite până și de inspirația autorului. Nu e și cazul lui Dumitru Rău. Acesta, dimpotrivă, demonstrează capacitatea de a analiza dintr-un unghi ascuțit realitatea și de a transforma până și banalitatea cotidianului într-o lectură surprinzător de plăcută. Cuvintele sunt simple, dar vin din suflet. Sunt bine-alese, sunt așezate cu grijă. Nimic de prisos, nimic vulgar, nimic nepotrivit.

O poveste care doare. O carte care plânge nu doar prin picăturile de ploaie de pe copertă, ci și prin conținutul acesteia. O carte care se trăiește, căci trăită a fost și de cel care a scris-o. 

Sincere Felicitări!

  • Atunci când se unesc două inimi, doar țărâna proaspătă poate să despartă totul ca printr-o perdea de rădăcini și putregai.
  • Nu știu dacă are rost să te superi pe cineva care a pierdut totul...
  • Oamenii sunt povești fără sfârșit. Și chiar dacă ajungi la capăt, tot vrei să spui o poveste sau pur și simplu să rupi o floare. 
  • Tot ce e nou ne face pentru moment atât de mici...
  • Iar uneori, când îți pare că totul s-a sfârșit, vrei să spui o poveste, ca și cum ai rupe o floare...
Marinela Lungu
08.04.2019


duminică, 31 martie 2019

Lansarea romanului "Să nu mă lași"

Lansarea romanului "Să nu mă lași" a avut loc pe data de 29.03.2019, în incinta Bibliotecii B.P Hasdeu. La eveniment au fost prezenți scriitorii Aurelian Silvestru și Leo Bordeianu. Aceștia au fost și cei care au contribuit la publicarea romanului, fiind primii recenzori. 

Totodată, despre roman au vorbit și profesori, prieteni, dar și rude.

Sincere mulțumiri tuturor celor care au ales să fie alături de mine, să mă susțină și să mă citească. Vă sunt profund recunoscătoare!


Oaspeții au fost întmpinați cu muzică și alte surprize. În cadrul lansării, au fost prezenți și interpreții Vasile Mereuță și Cezara, care au încântat publicul cu piese de suflet. 


Romanul "Să nu mă lași" este o poveste de viață. Reprezintă un destin dramatic, un zbor în Universul Iubirii, o dorință spre ascensiune, o lacrimă ce se vrea plânsă pe umărul cuiva care ar putea s-o usuce, o Iubire care nu moare în ciuda faptului că viața trece și omul se stinge. Subiectul romanului demonstrează că sentimentele acestuia pot depăși până și granițele acestei vieți, întrucât moartea nu este un obstacol pentru dragostea adevărată.




Scriitorul Aurelian Silvestru, despre romanul "Să nu mă lași "

Scriitorul Leo Bordeianu, despre romanul "Să nu mă lași "

Interpretul de muzică populară, Vasile Mereuță


Evenimentul a fost moderat de Nelly Sambriș

Evenimentul a fost unul de bun-augur, dar nu ultimul, ci primul din seria celor ce urmează. Revin curând cu detalii despre următoarele lansări, dar și despre cel de-al doilea tiraj al romanului.
Mulțumiri cordiale Editurii Prut Internațional.


Fotografiile au fost realizate de Natalia Cobzac
Marinela Lungu
31.03.2019