joi, 10 ianuarie 2019

Povestea fulgilor...


Atunci când în jur e totul liniște, atunci când vocea compasiunii este mai puternică decât cea a ambiției, atunci când dragostea domolește ura, atunci când orgoliul apune și răsare bunătatea, atunci când oamenii dau glas inimii, iar Îngerii cântă în Ceruri, se naște câte-un fulg...

Unul câte unul coboară încet și domol, aproape dansând, rotindu-se haotic în suflul elegant al iernii. Fulgii de zăpadă sunt crâmpeie din florile ce cresc în Grădina Edenului... 

Și doar atunci când toți coboară pe pământ și îmbrățișează pământul cu blândețe, poți să-ți imaginezi că pășești chiar pe tărâmul lui Dumnezeu...






Marinela Lungu
10.01.2019

duminică, 30 decembrie 2018

Retrospectiva anului 2018


De fiecare dată când privim înapoi, gândim că parcă am mai fi putut face ceva, am mai fi putut spune ceva în unele momente sau am fi putut tăcea în altele... Poate de aceea și se recomandă să privim mereu înainte: pentru a scăpa de regrete, pentru a căpăta optimism și pentru a putea să realizăm în viitor ceea ce n-am realizat în trecut.

A devenit o tradiție să fac an de an, o retrospectivă a anului ce trece, întru întâmpinarea celui care vine. E frumos să privești în trecut, să-ți analizezi faptele, să-ți numeri realizările, să pui pe cântar greșelile și să mulțumești pentru ceea ce ai trăit. 

Și anul acesta simt că întreaga mea făptură rostește un mare MULȚUMESC întregului Univers care lucrează atât de frumos pentru noi, oamenii. Un MULȚUMESC Creatorului Divin care are grijă de toți și de toate! Un MULȚUMESC celor care au grijă de zâmbetul meu, de liniștea și împlinirea mea prin dragostea nemărginită cu care mă înconjoară! Sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă a acestui an plin de realizări frumoase! 

Închei această etapă cu sufletul împăcat și îl aștept pe 2019 cu sufletul deschis: știu că mă va surprinde frumos chiar în primele zile (în același timp, va aduce și surpriza care mă unește pe mine (cea care scrie) de voi (cei care mă citiți) ) . Vă mulțumesc și vouă, cititorii mei virtuali, pentru toată bucuria pe care mi-o aduceți când mă citiți și îmi lăsați câte un gând bun drept răspuns la ceea ce vă scriu eu... Nu există o mai mare fericire pentru cel care scrie, decât certitudinea că este citit!

Rămâi cu bine, 2018! Tu pleci, dar eu nu te uit, căci porți cu tine toată frumusețea pe care mi-ai dăruit-o și mie! 

Te aștept cu drag și speranță, 2019! Sper să fie la fel (sau și mai) de bun! 

LA MULȚI ANI, dragii mei!
Un An Nou pe măsura așteptărilor! 

Marinela Lungu
30.12.2018

luni, 17 decembrie 2018

Un altfel de brad...


Imaginează-ți că în acest vei împodobi un altfel de brad cu altfel de jucării și luminițe…
De data aceasta, bradul va fi sufletul tău! 

Globulețele colorate sunt momentele în care ai fost bun. Fiecare globuleț poate fi o faptă bună, poate semnifica atitudinea ta față de oameni, căldura, blândețea, amabilitatea, felul în care i-ai ascultat pe ceilalți, le-ai fost alături și nu ai rămas indiferent față de nevoile celor din jur. 

Ghirlandele sunt momentele în care ai fost vesel, în care ți-ai deschis sufletul către lucrurile frumoase, în care ți-ai păstrat speranța în bine și nu te-ai oprit, cu toate că ai căzut, fiind ferm convins că și mâine e o zi – una mai bună. 

Luminițele sunt momentele în care ai adus lumină în viața cuiva care tânjea după ea, momentele în care ai dăruit mai mult decât ai așteptat să ți se dea, momentele în care ai fost tolerant și îngăduitor. 

Iar steaua din vârf… sunt momentele în care ai iubit mai mult decât ai urât, judecat sau criticat.

Acum întreabă-te cât de bogat și frumos împodobit va fi bradul tău în acest an…

Poate mai ai timp să aduni globulețe, ghirlande și luminițe pentru a-l face mai frumos! 

Sărbători frumoase!

Marinela Lungu
17.12.2018

luni, 29 octombrie 2018

Ne doare timpul

Viața-i un pas grăbit spre ziua cea de mâine.
Noi oscilăm între ce-a fost și ce va fi.
Cu veșnica speranță-n nemurire
Sau cel puțin – că n-om îmbătrâni.

Ne doare timpul când ceasul anunță că iarăși s-a sfârșit o revedere, o zi, un răsărit.

Ne doare timpul când sună a despărțire, când miroase a toamnă, a frunze ruginite și a speranțe risipite-n van.

Ne doare timpul când ne lasă la poarta așteptării singuri și pustiiți.

Ne doare timpul când cei din jur se schimbă și pleacă odată cu el, de parcă ar fi complotat pentru a nimici o speranță ce încă lupta să nu se stingă.

Ne doare timpul când plecăm siliți de-un ceas înrudit cu toamna care își silește frunzele să părăsească copacii, iar păsările cuibul.

Ne doare timpul când suntem încolțiți de indiferență, răceală și uitare.

Ne doare timpul când din el se naște neliniștea ce asuprește sufletul.

Ne doare timpul când devine întuneric. Ne doare apusul. Ne doare încrederea pierdută.

Ne doare timpul când acesta aduce cu sine singurătatea amară.

Ne doare timpul când ne răpește clipele în care sufletul se scaldă în bucurie, impunându-ne să revenim la realitate. Acea realitate-rutină.

Ne doare timpul când florile dinăuntrul nostru se transformă în spini.

Ne doare timpul când acesta ne jefuiește de cele mai frumoase sentimente, dăruindu-ne în schimb nedumerirea, confuzia și dorul.

Ne doare timpul când acesta înseamnă depărtare.

Ne doare timpul… 

Marinela Lungu
29.10.2018



sâmbătă, 1 septembrie 2018

S E P T E M R I E



Se duce vara cu pași grăbiți
E iarăși toamnă-n calendar...
P
e străzi se-aude melodia
Tangoului frunzelor ce cad...
E trist și peste tot răsună
M elodia de rămas-bun
Briza răcoroasă amintește despre
Râul lacrimilor ce curg...
Iar e toamnă-n calendar!
E trist, e amintire și e dor...




S E P T E M R I E 

Marinela Lungu
01.09.2018