miercuri, 28 februarie 2018

Unde se duc stelele?



Unde se se duc stelele,
Atunci când cerul n-are loc pentru ele?
În care galaxie se ascund atunci când
Imensitatea cerească devine, brusc, neîncăpătoare
Pentru lumina lor?
Încotro se îndreaptă
Atunci când norii grei și-ntunecoși
Le ocupă locul și se simt respinse?

Și stelele suferă de singurătate.
Suferința-i o tăcere adâncă.
Dar mult mai dureros este să taci
Atunci când plângi,
Decât să plângi strigând...
Și stelele se simt abandonate
Atunci când luna nu le mai privește,
Când le ignoră, când își ferește razele
Și se-ndepărtează...
Și stelele se simt nedorite
Atunci când oamenii n-au ochi să le vadă
Și nici timp să le admire.
Și stelele plâng...
Atunci când nu își mai găsesc loc
Pe bolta cerească.

Unde se duc stelele atunci când cerul n-are loc pentru ele?
Unde se duc stelele atunci când suferă de singurătate?
Unde se duc stelele atunci când se simt singure?
Unde se duc stelele atunci când se simt abandonate?
Unde se duc stelele atunci când plâng?

marți, 20 februarie 2018

Între dragoste și pasiune


     Te-ai îndrebat vreodată ce e dragostea? Cu siguranță, de multe ori. Dar niciodată nu vei reuși să-i găsești un răspuns complet și să-i deslușești tainele până la capăt, pentru că dragostea nu se vrea deslușită, înțeleasă sau pusă la îndoială. Ea se vrea doar simțită și trăită la maximă intensitate. 

     Cum să deosebești o dragoste adevărată de o simplă pasiune trecătoare? E simplu: adevărata dragoste se simte la nivel de făptură integrală, nu doar de jumătăți de măsură și interese spontane.

     Dragostea se simte într-un mod aproape apăsător. Nu este vorba de obsesie, ci de gândire profundă. Ea se trăiește intens chiar și atunci când doare, când arde de dor, de nerăbdare. Chiar și atunci când se frânge în zbor nu se prăbușește, pentru că există cealaltă aripă-pereche care o salvează și îi oferă suficiente motive să zboare din nou. Pentru cine există un cer mereu senin? Pentru nimeni. Însă Porțile Raiului se vor deschide doar pentru cei care vor ști să zboare printre nori și să-și croiască drum prin ei, chiar dacă astfel și-ar asuma riscul prăbușirii. Iubind cu adevărat, vei descoperi în tine forțe nebănuit de mari, dorințe incredibile de a trăi și de a realiza ceva, visuri înălțătoare și dorința permanentă de a fi mai bun... 

     O simplă pasiune... rămâne ceva simplu, firesc și banal. Nimic extraordinar, nimic măreț, nimic surprinzător. Mulți oameni preferă să trăiască așa (sau pur și simplu trăiesc fără a avea aspirații mai mari). Nu cunosc înălțarea, nu cunosc zborul, nu cunosc tainele absolutului. Se limitează la o realitate de carton. Se mulțumesc cu ceea ce este firesc. Trăiesc în umbra cotidianului, prizonierii unei lumi lipsită de căldură. O lume aspră, insensibilă, seacă. 

     Până la urmă, fiecare iubește în mod diferi. Și, poate, nu contează în care, atâta timp cât iubește... Dar să o facă sincer!