duminică, 28 august 2016

Toamnă, mai întârzie-mi...

Mai întârzie-ți, Toamnă, frunzele ce cad
Și lasă-le pe ram sub mângâierea soarelui.
Mai întârzie-ți, Toamnă, ploile reci
Și mai lasă o clipă curcubeul de raze pe cer.
Mai întârzie-ți, Toamnă, norii supărați
Și lasă albastrul să deseneze zâmbete din flori.

Mai întârzie-ți, Toamnă, ceața și fumul,
Noaptea și despărțirea, tristețea și dezamăgirea,
Lasă loc de-o îmbrățișare, de-o mângâiere și poate-o alinare...
Mai întârzie-ți, Toamnă, veșmintele ruginii
Și lasă loc culorilor trandafirii.
Mai întârzie-ți, Toamnă, rutina cea grea
Și mai lasă-un pic zâmbetul de catifea...
Mai întârzie-ți, Toamnă, întunericul ce-l arunci în lume
Întârzie-ți nemulțumirea cu care faci cerul să tune!

Mai întârzie-ți, Toamnă, răceala și înnourarea
Și îndură-te de cei a căror inimi ard și-ngheață în același timp.
Nu-i ploua cu timp ce nu se-ndură de iubire!
Mai întârzie-ți, Toamnă, graba cu care-i sperii pe toți.
Și îndură-te de-o dragoste cuminte.
Retrage-ți norii furioși când două priviri se intersectează pe-o axă a iubirii.
Retrage-ți frunzele pătate-n galben-argintiu
Și nu le așterne sub pașii ce-ar vrea să mai rămână sub aceeași stea...
Mai întârzie-ți, Toamnă, nostalgia timpului trecut,
Și teama de cel viitor...

Mai întârzie-ți, Toamnă, venirea cea friguroasă
Sau, poate, transformă-ți păsările ce pleacă
În fluturi ce vin,
Frunzele ce cad
În flori ce-nfloresc,
Ploile reci,
În sărutări calde.
Transformă-te într-o primăvară a iubirii!
Și fă din suflete înfrigurate,
Petale de flori parfumate!

Toamnă, mai întârzie-mi...

Marinela Lungu
28.08.2016

duminică, 21 august 2016

Destăinuiri

 Ea. Prietena mea de suflet. De 
când? Dintotdeauna! O plimbare de seară se poate transforma într-o întrebare-răspuns, ca mai apoi să fie aranjate în forma unor Destăinuiri sufletești. Îți mulțumesc, Ana mea! 

 1.  Crezi în ideea „Suntem ceea ce gândim”?

·      Absolut! De fapt, acesta este un adevăr existențial. Totul ține de modul în care gândim și în care vrem să vedem lucrurile. De exemplu, un om este constituit atât din calități, cât și din defecte. Depinde de modul în care hotărâm să-l vedem. Ne putem axa doar pe defectele sale, și prin urmare, să-l șantajăm pentru a-l convinge că este un om de nimic... Dar putem să-i vedem și calitățile, să-i arătăm cum le poate multiplica, să-i arătăm cât de bun și frumos poate fi...

     2. Ce este fericirea pentru tine?
·             Este o întrebare simplă, dar totodată complicată. În realitate, fericirea chiar e simplă. Pentru mine fericirea înseamnă o prezență. Și nu una oarecare, ci una care să nu râdă atunci când eu plâng, dar nici să mă ia în derâdere atunci când râd.O prezență care să nu fie indiferentă și...să nu fie absentă.

      3. Daca-ai putea să-ți transformi fericirea într-un lucru material, care ar fi acela?
·             Greu de spus... Oricât aș căuta un răspuns, nu-l am. Mi-ar fi imposibil să transpun un zâmbet real în unul dintr-un tablou, să mă trezesc dimineața și privindu-l, să zâmbesc și eu sau să mă bucur. Mi-ar fi imposibil să schimb căldura unei îmbrățișări pe căldura ce-o oferă o sobă. Mi-ar fi imposibil să cer iubirii din sufletul unui om să se mute într-un obiect material...

     4.    Deci fericirea ta înseamnă oameni. Prin urmare, dacă te-ai afla într-o pustietate absolută (vremelnic) n-ai putea fi fericită?
·            Deloc! De ce? Pentru că așa e e făcut omul. Nu poate să conviețuiască decât în companie cu semenii săi. E adevărat că sunt momente când aș vrea să plec la capătul pământului, când am impresia că mi-ar fi bine într-o liniște absolută. Toți avem nevoie de momente de singurătate, de reculegere, dar n-am putea să viețuim în deplină singurătate și pustietate. Ne-ar ucide golul din interior, dorința de a comunica, de a împărtăși, de a simți pe cineva alături. Ne-ar ucide dorul, nevoia de-un om alături. Chiar dacă ne e greu să recunoaștem, singurătatea ne sperie mai mult decât suferința în sine. Oricum, ambele sunt într-o interdependență.

     5. Imaginează-ți că te afli într-un loc unde e extrem de frig. Practic, e imposibil de trăit. Ce-ai alege: să rămâi alături de omul drag în frig sau să rămâi singură într-un loc unde e cald și bine?
·             Prima variantă. Pentru că, deși aleg un mediu în care n-am putea viețui, măcar sufletele ar fi împăcate și pline de căldură. Oricum ne dedicăm prea mult pentru a-i face pe plac trupului și mai deloc sufletului. Până și o închisoare ar putea fi un Paradis, dacă ai alături pe cineva drag...

      6. Ce e mai important: pixul sau hârtia?
·           O întrebare foarte complicată. M-am gândit mult. Practic, ambele nu pot servi la nimic decât împreună. Fără pix, hârtia ar fi inutilă, precum și pixul fără hârtie. Și totuși, ambele n-ar servi la nimic dacă n-ar fi mâna iscusită, căci numai datorită ei atât hârtia, cât și pixul au valoare. 

7.  Daca-ai avea posibilitatea să explorezi fie cerul, fie pământul cu toate tainele sale, ce-ai alege?· 
        –  Cerul. Dacă vorbim la modul spiritual, l-aș alege pentru Universul Îngerilor, pentru parfumul Eternității, pentru imensitatea în care s-ar adăposti visele. Dacă vorbim la modul fizic, tot cerul aș alege, pentru că mă atrage astronomia încă de mică.

8. Care este rețeta succesului în viziunea ta? Cum poți să te bucuri de o satisfacție în acest domeniu?
.
·           Muncă, muncă și iar muncă.  Satisfacția vine din interior. Dacă iubești ceea ce faci, cu siguranță va exista satisfacția. În cazul meu vine atunci când citesc ceea ce scriu și simt că-mi place, că asta voiam să redau, că aici sau acolo voiam să ajung.

9. Care este, de fapt, sensul vieții?

·        – Pentru fiecare diferit. În cazul meu, oamenii conferă sens. Toți vin cu scopul de a oferi ceva, fie și negativ. Totul contribuie la dezvoltarea personală armonioasă. Cred că fără lecțiile oamenilor ce-i întâlnim, s-ar pierde sensul...

.   10. Te ții de scopuri, vise sau planuri de viitor?
·         Scopuri și vise.

    11. Care este principalul tău scop în viață?
·        – Să iubesc! Să iubesc cu toată puterea sufletului meu. Mă bucur că am ales un astfel de scop, dar în același timp mă înfior, căci știu că niciodată nu-l voi putea duce până la capăt, căci pentru a iubi cât ți-ai dori, o viață nu e de ajuns...

   12.  Noi toți credem în Dumnezeu. De ce atunci, există atâtea religii?
·        – Noi toți, de fapt, credem în același Dumnezeu, indiferent cum îl numim. Important este că credem. Cel care crede în Alah sau Buda tot într-o lume creată de Dumnezeu trăiește. E același, doar că numit diferit. Dios, Dieu, God, Bog, Alah sau Buda tot Dumnezeu înseamnă. Mai rău e de cei care nu cred în nimeni și-n nimic.
   13. Daca-ar fi să-ți scrii ție o scrisoare, ce te-ai sfătui să eviți?
– Vorbele mari, oamenii indiferenți și pe cei oribiți de avere și putere. Oricum mă feresc de ei.


1 14.  Ți-ai dorit vreodată să schimbi lumea? Crezi că ai putea?
·        –  Cred că la un moment dat toți ne dorim să schimbăm lumea, dar e imposibil. Nici Dumnezeu nu poate, căci schimbarea trebuie să vină de la fiecare în parte. Suntem nepuncioși să ne schimbăm pe noi înșine, darămite o lume?!

1 15.  Sănătate sau fericire?
·        –  Sunt practic într-o interdependență. Nu prea ai cum să fii fericit, dacă nu ești sănătos. Totuși, sănătatea. Fiind sănătos îți poți construi și fericirea.

1 16.  Sănătate sau iubire?
·        – ...Iubire. În fața ei toate cedează, toate se închină. Ea deține puterea supremă în lume!

    17. Apă sau foc?
·        –  Apă. Cu ea poți stinge orice foc...

    Întrebări: Ana-Maria Nistor
    Răspunsuri: Marinela Lungu
Photo: Roberto Isidorio
    21.08.2016

joi, 11 august 2016

Tu n-ai existat...

Tu n-ai existat. A existat doar imaginația mea care a creat din tine o persoană atât de potrivită pentru sufletul meu. A existat dorința mea de a crede în tine, în ceea ce-mi spuneai, în ceea ce te prezentai a fi. A existat speranța că nu mă înșel dăruindu-ți părți considerabile din sufletul meu. Au existat cuvintele tale în care am crezut, dar nu a existat lealitatea lor. Au existat îmbrățișările pe care mi le ofereai, dar nu a existat căldura din ele. Au existat privirile drăgostoase, dar nu a existat sinceritatea lor. A existat ceea ce am vrut eu să cred că primesc, nu însă și ceea ce-mi ofereai tu. A existat fățărnicie, dar nu a existat onesitate. Au existat iluzii, nu și realități. 
A existat o umbră... Încă o umbră în sufletul meu.
Dar nu mai există...
La fel cum nu ai existat nici tu...

Marinela Lungu
11.08.2016

marți, 9 august 2016

Riști?

Imaginează-ți că te afli la o margine de drum. La cealaltă margine se află omul drag. Pentru a putea să-l îmbrățișezi trebuie să traversezi strada. Te poate lovi o mașină dintr-o parte, la fel cum te poate lovi și din cealaltă.
Ți-e teamă, dar totuși...încerci? Poți rămâne acolo, nu e niciun pericol. Dar poți și să traversezi, însă pentru asta e nevoie să...riști. Ai curaj? Riști?

Drumul către fericire nu poate fi niciodată ușor. Nimeni nu-ți va aduce nimic pe tavă. Totul vine ca rezultat al muncii, al luptei. Dacă nu faci un efort, n-o să reușești să ajungi la un rezultat. Poți rămâne pe loc, poți stagna, poți să te mulțumești cu foarte puțin. Dar pentru a obține mai mult, e nevoie de mai multă inițiativă, voință și forță de luptă.

Cum altfel, dacă nu riscând? Zilnic riscăm. Cui place acest lucru? Dar cum ar fi să nu riscăm? Să stăm cu mâinile încrucișate, să așteptăm totul pe de-a gata, să stăm pe loc? Ar însemna, cu siguranță să ne înecăm în regretele de mai apoi...



Marinela Lungu
09.08.2016