Toamnă, mai întârzie-mi...

Mai întârzie-ți, Toamnă, frunzele ce cad

Și lasă-le pe ram sub mângâierea soarelui.

Mai întârzie-ți, Toamnă, ploile reci

Și mai lasă o clipă curcubeul de raze pe cer.

Mai întârzie-ți, Toamnă, norii supărați

Și lasă albastrul să deseneze zâmbete din flori.

Mai întârzie-ți, Toamnă, ceața și fumul,

Noaptea și despărțirea, tristețea și dezamăgirea,

Lasă loc de-o îmbrățișare, de-o mângâiere și poate-o alinare...

Mai întârzie-ți, Toamnă, veșmintele ruginii

Și lasă loc culorilor trandafirii.

Mai întârzie-ți, Toamnă, rutina cea grea

Și mai lasă-un pic zâmbetul de catifea...

Mai întârzie-ți, Toamnă, întunericul ce-l arunci în lume

Întârzie-ți nemulțumirea cu care faci cerul să tune!

Mai întârzie-ți, Toamnă, răceala și înnourarea

Și îndură-te de cei a căror inimi ard și-ngheață în același timp.

Nu-i ploua cu timp ce nu se-ndură de iubire!

Mai întârzie-ți, Toamnă, graba cu care-i sperii pe toți.

Și îndură-te de-o dragoste cuminte.

Retrage-ți norii furioși când două priviri se intersectează pe-o axă a iubirii.

Retrage-ți frunzele pătate-n galben-argintiu

Și nu le așterne sub pașii ce-ar vrea să mai rămână sub aceeași stea...

Mai întârzie-ți, Toamnă, nostalgia timpului trecut,

Și teama de cel viitor...

Mai întârzie-ți, Toamnă, venirea cea friguroasă

Sau, poate, transformă-ți păsările ce pleacă
În fluturi ce vin,

Frunzele ce cad

În flori ce-nfloresc,

Ploile reci,

În sărutări calde.

Transformă-te într-o primăvară a iubirii!

Și fă din suflete înfrigurate,

Petale de flori parfumate!

Toamnă, mai întârzie-mi...

Marinela Lungu

28.08.2016