Cum altfel?

Cum altfel ai fi învățat să te ridici, dacă n-ai fi căzut?

Cum altfel ai vedea lumina, dacă n-ar exista întunericul?

Cum altfel te-ai încălzi, dacă n-ai simți frigul?

Cum altfel ai putea triumfa, dacă n-ai fi fost înfrînt?

Cum altfel ai cîștiga, dacă n-ai fi pierdut?

Cum altfel ai putea iubi, dacă n-ai fi simțit indiferența?

Cum altfel ai putea învăța, dacă n-ai greși mai întîi?

Cum altfel ai putea zîmbi, dacă n-ai fi plîns?

Cum altfel ai putea alina durerea altora, dacă n-ai fi suferit și tu?

Cum altfel ai putea spera, dacă n-ai fi disperat?

Cum altfel te-ai putea bucura de-un succes, dacă nu te-ai fi ciocnit de insucces?

Cum altfel ai putea avea o realizare, fără a fi muncit?

Cum altfel ai putea deveni mai puternic, dacă n-ai fi fost mai întîi slab?

Cum altfel te-ai putea exprima în diverse moduri, dacă n-ai avea în spate un bagaj de amintiri, experiențe și trăiri?

Cum altfel ai putea mîngîia, dacă n-ai fi simțit necesitatea unei mîngîieri?

Cum altfel ai putea privi spre Cer, dacă n-ai fi stat cu capul în pămînt?

Cum altfel ai putea să crezi, dacă n-ai fi stat la îndoială?

Cum altfel ai putea să visezi, dacă nu te-ar fi întristat realitatea?

Cum altfel ai putea aprecia bunătatea, gingășia, tandrețea, dacă nu te-ar fi rănit răutatea, brutalitatea, duritatea?

Cum altfel ai iubi liniștea, dacă nu te-ar fi deranjat gălăgia?

Cum altfel ai putea respira, dacă nu te-ar fi sufocat propriile gînduri?

Cum altfel ai mai putea trăi, dacă n-ai ști că va trebui să mori?

Cum altfel?

Marinela Lungu

21.01.2016