marți, 7 februarie 2017

Rețeta Fericirii

Ne tot întrebăm ce e fericirea. Și absolut nicio definiție nu poate fi valabilă pentru toți. Atâția oameni ce gândesc diferit, atâtea inimi ce simt diferit, atâtea suflete ce luptă pentru valori diferite... Cum am putea să ne încadrăm într-un standart care se dovedește a fi prea strâmt?
Într-adevăr, fericirea se definește diferit. Pentru unul, ea înseamnă a primi, pentru altul – a dărui. Pentru cineva, a construi, pentru altcineva – a dărâma. Oricât de dureros ar fi, există și oameni care primesc o satisfacție atunci când caută să defaimeze pe cineva, să blameze, să profaneze, să umilească, să batjocorească, să îmbrâncească, de parcă și-ar descărca toate frustrările pe care le adună, căci oamenii de acest tip, sunt într-adevăr, frustrați...

În esență, fericirea nu înseamnă nimic. Nu se găsește, nu se prepară, nu se gustă. Este doar o stare provizorie, care apare și dispare. Mai mult decât o stare, ea este un fenomen inexplicabil. Secole la rând se fac descoperiri fascinante, dar nimeni n-a reușit să descopere unde se găsește fericirea, deși lumea e plină de teorii (de care uneori nu avem nevoie)...

Atunci când omul e trist, dezamăgit, deziluzionat, nu-i poți arunca în față o teorie și să i-o aplici pe suflet, de parcă ai putea să i-o lipești cu lipici. În schimb, i-ai putea aminti că există trei culori fundamentale în lume:
Galben – atunci când deschide ochii și vede lumina zilei. Nu doar a prins o nouă zi, nu doar e viu, ci poate vedea. Ochii lui percep lumina.
Roșu – atunci când sângele nu-i mai încape în inimă de atâta dragoste. O dragoste care îi străbate toți porii, care-i deschide noi orizonturi, care-i dă o putere nebănuită, care-i stârnește o poftă și o sete de viață, asemeni unui însetat din deșerturile pustii. Dragoste de Dumnezeu, de oameni, de viață, de natură, de tot ce-l înconjoară...
Alb – atunci când întreg sufletul îi este cuprins de liniște, purificare, curățenie. O liniște asemănătoare unei haine croite cu dibăcie și iscusință, care poartă miros de Veșnicie. Un alb care ne aduce mai aproape de cele sfinte...

Fericirea depinde de noi: de credința, speranța, voința și curajul nostru. Poate că uneori ajungem să credem că nu există, că ne-a uitat... Și tocmai în acele momente, propun să amestecați cele trei culori!

Marinela Lungu
07.02.2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu