Femeia

Ai să mai poți și azi, și mâine
Să râzi, să povestești ca-n cărți
Cu vocea-ți caldă ca o pâine
Cu inima sfărâmată în bucăți.

Vei reuși să te ridici de la pământ
Și chiar de vei simți că nu mai poți,
O să zâmbești fără să spui niciun cuvânt
Și nici măcar un strigăt n-ai să scoți.

O să îți sprijini inima într-o speranță,
Te vei adăposti la umbra unei amintiri,
O să aștepți, totuși, dreptate-n viață
Și vei uita de suferinți și ponegriri…

Vei căuta iubirea. Iar de-o fi să nu mai vină –
O vei inventa. Vei scrie o poveste despre ea.
Întunericul va deveni lumină.
Iar singurătatea se va spulbera.

Tu vei păstra-n camin scânteia
Si-n miez de noapte, în prag de durere
O să-nțelegi că Dumnezeu a ales tocmai Femeia
Ca sinonim al cuvântului "putere"!

Marinela Lungu 

07.03.2020