În zadar...

În zadar învățăm fizică, chimie, matematică superioară, dacă nu învățăm și despre valorile supreme de care avem nevoie în această lume...

În zadar ne întoarcem cu premii și diplome merituoase pe care le vom ține ascunse în buzunarele mantourilor pentru care am risipit o avere, dacă nu ne întoarcem și cu un bagaj de lecții și experiențe pe care le-am putea împărtăși cu cei din jurul nostru și din care am putea învăța ceva util....

În zadar ne impunem în fața lumii prin falsă modestie, falsă inteligență și falsă statornicie, dacă rămînem doar niște marionete care joacă un teatru ieftin...

În zadar ne dorim să  fim respectați, dacă tot ceea ce facem este să-i umilim pe cei mai mici ca noi, pe cei mai neputincioși, pe cei mai slabi, astfel încît ei să prindă teamă și să ni se supună. A-ți fi teamă de un om nu înseamnă a-l respecta. Cruzimea și duritatea nu sunt calități pentru care un om poate fi respectat, admirat sau apreciat.

În zadar încercăm să ne evidențiem superioritatea și competența, dacă nu facem decît să ne evidențiem lipsa de moralitate și tact.

În zadar căutăm să ne regăsim în lucruri, în oameni, în activități, dacă nu ne-am regăsit pe noi înșine, dacă n-am înțeles ce căutăm și ce vrem să găsim.

În zadar cerem, dacă nu știm să și oferim.

În zadar credem în tot felul de lucruri, dacă nu credem și în valori.

În zadar învățăm despre corpul uman, dacă nu știm nimic despre sufletul omenesc. În zadar ne îngrijim trupește, dacă sufletește ne ofilim. În zadar ne hrănim trupul, dacă sufletul moare într-un spațiu întunecos, părfuit și uitat.

În zadar ne privim în oglindă, admirîndu-ne, dacă pe dinăuntru putrezim și nu facem nimic pentru a salva măcar o rămășiță din spiritul nostru.

În zadar cerem iertare de la Dumnezeu, de la oameni, dacă nu știm să învățăm din greșeală și să iertăm și noi pe cei care ne greșesc...

În zadar locuim în palate, dacă sufletul trăiește în cocioabe demult părăsite...

În zadar rostim cuvinte frumoase, dacă în ele nu picurăm măcar un strop de sinceritate.

În zadar căutăm să ne agățăm de scopuri murdare, dacă nu ne agățăm și de un scop nobil.

În zadar ne pierdem timpul cu oameni nepotriviți, practicînd activități inutile, ascultînd discuții neconstructive, dacă nu învățăm să valorificăm timpul, să-l petrecem lîngă oameni alături de care am putea crește spiritual, să facem lucruri utile atît pentru cei din jur, cît și pentru noi înșine, să ascultăm ceva frumos care să ne ajute să evoluăm moral și spiritual...

În zadar ne mai zbatem să trăim, dacă nu facem decît să existăm și să facem umbră pămîntului...

În zadar ne mai plîngem, dacă nu învățăm să prețuim clipa, omul, viața!

În zadar ne lăudăm cu atîtea onoruri, distincții și titluri, dacă ne lipsește cel mai important și cel mai înalt titlu – titlul de OM! 

Marinela Lungu

08.05.2016