Singură cu mine: Retrospectiva anului 2015

2015 a fost anul care m-a transformat...în bine!
Dacă stau să-mi amintesc, anul trecut în perioada asta eram destul de întunecată și negativistă. Știu că eram cuprinsă de o nostalgie inexplicabilă, o melancolie profundă. Eram tristă, îngîndurată, pesimistă. Chiar în noaptea dintre ani eram cu moralul la pămînt. Încercam să zîmbesc, deși o greutate apăsătoare mă strîngea de suflet. Voiam să las totul în urmă și să mă bucur de fiecare clipă, dar nu reușeam. Eram cuprinsă de neliniște și regretam că pășesc în noul an cu stîngul...
Credeam c-așa va fi și pe parcurs. Lucrurile însă s-au schimbat. Începutul a fost mai greu, dar timpul le-a aranjat pe toate încet. În februarie 2015 îmi terminasem de scris primul roman și cred că în el am lăsat o bună parte din încărcătura negativă ce-o purtam după mine. Mai apoi, au urmat momentele de maximă intensitate. Am făcut curat în inima mea și am lăsat să pătrundă lumină în interior. Surprinzător, dar reușisem. În lunile ce-au urmat am cunoscut Oameni de o bunătate și frumusețe sufletească extraordinară. Încet, visele mele prindeau contur și nici nu-mi dădeam seama că și eu deveneam alta. O alta mai pozitivă, mai luminoasă, mai optimistă.
Da, acum privind în urmă, mă cuprinde o nostalgie...amintindu-mi de tristețea ce mă domina atunci, dar faptul c-am reușit să trec peste mă face să cred că acea confuzie și neliniște interioară au rămas în trecut...
Este surprinzător cum Dumnezeu le aranjează pe toate odată cu trecerea timpului. Nimic nu rămîne nearanjat. Dacă astăzi plîngem e pentru a risipi norii ce stau deasupra noastră, și pentru ca mîine să poată străluci soarele în loc. Dacă astăzi nu putem avea cît ne dorim e pentru că mîine vom avea cît merităm. Dacă astăzi nu ne reușește ceva e pentru ca mîine să încercăm din nou și din nou. Pînă reușim. Există un echilibru în Univers care nu permite ca lucrurile să dureze la nesfîrșit. Nici cele bune, nici cele rele. De aceea e inutil să ne consumăm pentru ce se întîmplă sau pentru ce nu s-a întîmplat.
Anul acesta am reușit să realizez multe (dar încă insuficient), așa că nu mă opresc. Știu că abia începe o etapă frumoasă care mă împlinește sufletește. Știu că avînd speranță, credință și răbdare voi reuși să ajung unde-mi doresc. Acum mi-am depășit temerile.Și tocmai pentru că am realizat că teama că nu mă duce nicăieri și doar îmi va răpi pacea interioară. Eu doar am învățat să iau lucrurile firesc și să nu mă alarmez. Sunt conștientă că vor fi și bune și rele, dar totodată am speranța că voi depăși. Deja știu că sunt acolo unde trebuie să fiu, se întîmplă ce trebuie să se întîmple și că totul începe la momentul potrivit și se termină de asemenea la momentul potrivit.
Închei acest an cu zîmbetul pe buze, cu lumină și încredere în anul ce vine. Nu-mi mai e frică. Știu că-n dreapta mea am oameni care-mi vor fi alături necondiționat, iar Sus e Dumnezeu.
2016, te aștept cu speranță și liniște în suflet. Nu mă mai frămînt pentru toate sau toți care m-au încolțit cu indiferența și batjocura lor. Eu privesc spre seninătate și spre sufletele care au căldură.
Nu vă mai consumați pentru toți oamenii nemulțumiți, mofturoși, supărăcioși sau nerecunoscători. Ei nu merită, și nici voi nu meritați să vă pierdeți liniștea interioară. E atît de prețioasă...
Cînd n-o ai ești incomplet. Nu te mai găsești, nu mai simți decît un gol. Trăiești ca în ceață și te lovești de tot. Și doare.
Priviți spre Cer. Gîndiți-vă la ceea ce vă oferă bucurie. La oameni care merită. Și la Cel care nu ne părăsește niciodată...
Așteptați Noul An cu recunoștință, bucurie și împlinire!