sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Cu regret

Cu regret astăzi suntem departe de ceea ce înseamnă valori spirituale. Astăzi parcă totul ne-ar apropia de o decădere bruscă a societății.
Cu regret astăzi nu prea mai întîlnim oameni dornici să citească, interesați să crească sufletește, să devină mai mult decît o marionetă a banilor, a intereselor, a distracțiilor fără limită.
Cu regret astăzi  aproape nu mai sunt oameni ce simt frumos, ce iubesc pur, ce respectă, ce ajută, ce au o relație armonioasă cu cei din jur.
Cu regret astăzi nu prea găsești un om înțelegător și sincer, cu care să te înțelegi, care să te mîngîie printr-o privire, care să îți umple timpul frumos, care să-ți ofere un sprijin, care să zîmbească cald, care să aibă și interese frumoase...
Cu regret asăzi oamenii nu se mai plimbă prin parcuri (sau se plimbă prea rar), nu mai admiră natura, nu mai contemplează, nu mai meditează, nu mai scriu rînduri frumoase ce vor rămîne ca o amintirie despre ei...
Cu regret astăzi oamenii nu mai sunt interesați să pășească liniștit prin viață, să nu mai facă atîta gălăgie, atîta dezordine, să nu mai provoace atîta dezechilibru, să nu mai arunce cu pietre în cei din jur, să prețuiească o prietenie frumoasă, o iubire sinceră, un sprijin necondiționat...
Cu regret astăzi oamenii nu promovează valori sacre. Prietenii binelui, dornici de frumusețe interioară sunt prigoniți și aruncați pe sub ușile celor cu putere și avere...Sunt respinși, sunt neacceptați în diverse companii, sunt priviți ciudat, sunt îndepărtați.
Cu regret astăzi oamenii invidiază cu o putere mai mare decît se bucură.
Cu regret astăzi oamenii urăsc, țin pică, îmbrîncesc, lovesc. Dar cea mai rea parte este că nu le pare rău.
Cu regret astăzi suntem în decădere.
Cu regret...cu mult regret am scris aceste rînduri...


Marinela Lungu
14.11.2015

Un comentariu:

  1. Pot avea eu regretul tău? Mi-ai face-o mare bucurie! De fapt, la gândul că ai accepta, mă simt deja ca un copil în ajunul Crăciunului! Pentru că... deși ar putea părea o jucărie mai simplă, pe dinafară, aș ști că înăuntru e la fel de frumoasă ca tine și, cu obișnuința copilului care completa exteriorul jucăriilor cu imaginația, mi-aș face loc cu sufletul în inima ei. Știi tu cât am visat o asemenea jucărie, în care sufletul meu să se simtă acasă?

    Dar dacă vrei să îl păstrezi, n-am să insist. În schimb am să las o floare aici, pe trotuar, în fața vitrinei în spatele căruia trebuie să rămână. E-o floare caldă, parfumul căreia înseamnă așa: "Lumea în care tu regreți nu este-a mea, a mea e cea în care tu exiști. Cât despre lumea cealaltă - putem să o iubim, dar fără s-așteptăm să ne iubească. Și poate într-o zi, când vom fi iubit-o destul, se va trezi. Sau nicicând poate, însă noi vom fi trăit la înălțimea sufletelor noastre, mereu puternici de dragul acestor daruri rare." Această floare nu se va ofili cât timp trăiesc. Îți promit!

    Andrei, inimaluiandrei.simplesite.com

    RăspundețiȘtergere