Inima și Rațiunea.

De cate ori v-ați întrebat cui să dati cuvîntul?

Ce ar trebui sa ascultăm? Pentru că în interiorul nostru întotdeauna se aud două ecouri, întotdeauna se dă o lupta între doi EU…Și poate că Eul învingător este cel care ar fi trebuit să fie pierzător. Sau invers…

Rațiunea vede lucrurile obiectiv. Înțelege totul, pînă și ceea ce ar trebui să omită. Inima, în schimb încearcă să vadă doar partea pozitivă a lucrurilor, ea se axează întotdeauna pe sentimente făra a lua în calcul consecințele acelor sentimente. Nu există punte intre cele două…Sunt la poluri opuse, fără a găsi un punct comun. Inima nu acceptă uneori realitatea dură. Ea trăiește printre visuri dulci, încercînd  să le împlinească. Se luptă pentru o lume mai bună. Ea încearcă să nu nedreptățească pe cineva, să nu lase vreun suflet plîngînd. Uneori trece cu vederea anumite detalii negative. Pe cînd rațiunea vede și înțelege toate lucrurile pe care inima refuză să le vadă și să le înțeleagă. Ea gîndește la rece și încearcă să-și pună cuvîntul, intervenind în alegerile inimii.  Nu s-au înteles niciodată, mereu s-au contrazis. Inima e naivă pe cînd rațiunea e realistă.

Însă există și momente în care rațiunea rămîne în umbră și nu mai funcționează. Apare fericirea. Un sentiment benefic pentru inimă, dar nefast pentru rațiune.

Fericirea dăunează rațiunii, pentru că, omule drag, fiind turmentat de aroma-i dulce, faci niște alegeri greșite, ale căror consecințe le va plăti rațiunea mai tîrziu. Și vei ajunge să regreți. Să regreți pentru că nu ți-ai dat seama că nu toți oamenii care asistau la fericirea ta, erau chiar oamenii care se bucurau cu adevărat de ea. Vei regreta pentru că vei realiza că din dorința de a fi bun ai fost considerat naiv și s-a profitat de bunătatea ta excesivă. Vei regreta pentru că vei înțelege că nu trebuie să alegi cînd ești fericit, nu trebuie să iai decizii privind viitorul cînd ai mintea tulburată de-un pahar cu bucurie, nu trebuie să vezi totul roz doar pentru că sufletul ți-e îmbrăcat în haine de sarbatoare.

Inima simte…și e bine s-o asculti, dar inima fără rațiune e ca un an fără primăvară. Este nevoie de o concordanță între cele doua. Este nevoie ăsă le stabilim o relație amicală pentru a putea lua decizii de comun acord, căci  mai apoi niciun EU să nu aibă de suferit.

Nu știu daca eu am răspunsul concret la întrebarea: “Pe cine să ascultăm? Inima sau rațiunea?”, dar cred că daca am lua decizia ascultandu-le pe ambele, ar fi o decizie cît de cît corecta…

Eu am ales să gîndesc cu inima și să accept cu mintea.

Și ține minte: “Nu decide cînd ești fericit. S-ar putea ca hotărîrile luate să nu fie la fel de roz ca fericirea în sine!”

Marinela Lungu

11.01.2015