Dacă nu îți place activitatea unui om, dacă
nu te impresionează în niciun fel ceea ce face, dacă simți că nu empatizezi
cu el și cu felul lui de a fi/de a crea, dacă pur și simplu nu vezi nimic frumos
și demn de apreciat la el, atunci renunță să-i mai urmărești activitatea, să-l citești,
să-l asculți sau să ai de-a face cu el. E simplu. Nu te chinui și nu te impune să
accepți ceea ce nu te atrage. Ai dreptul la părere, ai dreptul să nu îți placă, ai dreptul să
nu te regăsești în ceea ce face, dar nu ai dreptul să-l blamezi sau să
arunci cu noroi în el.
Pentru că doar dacă ție nu îți place și nu empatizezi cu
el, nu înseamnă că ceea ce face este greșit, urât sau nesemnificativ. Poate că
tu vezi doar o mâzgâleală, în timp ce alții văd o capodoperă. Poate că tu râzi
de ceva ce pe alții a făcut să plângă, să mediteze, să reflecteze. Poate că ție
ți se pare lipsit de importanță ceva ce a ajutat pe alții să se regăsească. Poate
că tu vezi doar o jumătate din tot întregul.
Și nimeni nu te judecă pentru asta, căci e
firesc să avem păreri diferite și să fim diferiți. Nu e nimic greșit să nu îți
placă ceva sau cineva. Dar e greșit să arunci cu noroi într-o persoană. E greșit să-ți
bați joc de munca cuiva. E greșit să-l minimalizezi, doar pentru că așa crezi tu.
E greșit și urât să-i scoți în evidență doar carențele, evitând părțile bune,
de parcă acestea nu ar exista. E greșit să raportezi totul la tine și la
părerile tale subiective, când lumea e atât de mare și atât de bogată în păreri
și viziuni diversificate.
Atâta timp cât îți exprimi părerea (fie ea și
negativă) în mod civilizat, fără a batjocori, a lua în derâdere, a ignora
efortul și munca omului; ai dreptul să o faci și nimeni nu e în drept să-ți
judece părerea, căci așa gândești tu și e în regulă. Dar din momentul în care
întreci limita bunului simț și începi să-l insulți, să râzi pe seama lui, să-i
ignori capacitățile, să scoți în evidență doar răul și greșelile, să îl
disprețuiești și să arunci cu pietre în ceea ce poate el a construit cu
lacrimi, cu dăruire, cu emoții; nu mai e părere, și nici critică. E bătaie de
joc. Devii răutăcios. Devii arogant.Devii josnic. Pentru că dreptul la părere
îți aparține în totalitate, dar nu și dreptul la batjocură.
Și cine știe, poate că ceea ce tu insulți și
dezaprobi, alții aplaudă și admiră. Și din acest moment, critica ta plină de
insulte nu se îndreaptă doar către cel care a creat produsul care îți displace,
ci și către toți cei care văd o valoare în el. Iar adevărul e relativ…
Marinela Lungu
05.05.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu