O carte bună nu merită a fi închisă, pe când o carte
proastă nu merită a fi deschisă... afirmă Aurelian Silvestru.
Cred că ne alegem
cărțile după aceleași criterii după care ne alegem și prietenii, pentru că
anume ele – cărțile, au menirea de a ne însoți toată viața prin prisma
lecțiilor pe care ni le dau. Cartea e cea mai mare valoare, pentru că din ea
izvorăsc toate celelalte.
Însă, cu regret, astăzi există „cărți” care nu fac altceva decât să păteze integritatea cuvântului CARTE, cărți care sub nicio formă nu au dreptul să intre în Templul Literaturii, pentru că sunt pline de noroi. Atât de pline, încât ajung să murdărească până și cititorul. Mi-e milă de cei care nu știu a face alegerea corectă. Există atâția oameni frustrați care nu înțeleg că totul pornește de la o alegere incorectă, o alegere care te aduce față-n față cu eșecul: ți-ai ales un cerc de prieteni murdar, ai citit o carte proastă care nu a făcut altceva decât să te îndepărteze de la Frumos și Valoros și te pomenești într-un labirint din care nu te vezi eliberat. De ce? Pentru că ai ales ceea ce a fost mai ieftin, mai ușor, mai banal. N-ai fost selectiv. Te-ai mulțumit cu puținul, cu victoria zilei curente, n-ai căutat mai mult, nu te-ai informat mai mult, te-ai lăsat indus în eroare, ai căzut pradă în ghearele mediocrității.
Nivelul mediocrității crește tocmai pentru că aceasta
este mereu sigură pe sine, își face loc cu coatele, nu ascultă de nimeni, se
crede superioară tuturor, pe când talentul este înrudit cu modestia, rămânând
astfel în umbră. De cele mai multe ori, se întâmplă ca mediocritatea să iasă la
suprafață, pentru că are puterea de a acapara oamenii slabi și limitați. Așa se
întâmplă și atunci când mediocritatea pătrunde în literatură: cărțile proaste
se avântă pe primul raft sub ochii cititorilor care nu au răbdarea de a mai
căuta, de a se mai documenta, pe când cărțile bune stau mereu în spate,
așteptând ca cineva să treacă „pragul”, să le găsească, să le răsfoiască și să
se asigure că asta au căutat. Adesea ele sunt cele peste care se așează praful
așteptării, dar nu vor fi niciodată cele peste care se va așeza praful uitării.
Cu regret, astăzi cititorii sunt limitați. Alegerea lor
constă în ceea ce este ușor de citit, ușor de consumat, ușor de înțeles și la
fel de ușor de uitat. Paradoxul este că cititorii care
„consumă” o astfel de literatură ieftină devin la fel de ieftini precum cartea
citită, pentru că omul este suma cărților pe care le-a citit. Realitatea
actuală nu mă poate face decât să constat cu regret că unii oameni nu mai
cunosc adevărata valoare a unei cărți ...
Oamenii au ajuns să prefere cărțile comerciale și să se
regăsească în ele. Dar oare unde a rămas adevărata literatură? Unde au rămas
adevăratele capodopere literare? Unde a rămas modestia, autenticitatea,
sinceritatea, sensibilitatea autorilor care se pretind celebri, dar nu fac
decât să-și manifeste lipsa de respect față de literatură prin cărțile ieftine
pe care le pun pe masa cititorilor? Unde este talentul, adevăratul talent? Unde
sunt cei care știu a mânui cu iscusință condeiul? În umbră...
Mediocritatea tronează. Cărțile proaste stau pe primul
raft, iar autorii acestora se cred superiori tuturor.
Dragi autori, fiți atenți cu ce cărți veniți pe masa cititorilor, pentru că nu întotdeauna ceea ce se vinde ușor constituie o valoare. Literaturii trebuie să-i purtăm respect și nu ne putem permite să-i murdărim numele prin opere nedemne de luat în seamă.
Dragi cititori, aveți grijă ce cărți vă alegeți drept prieteni, pentru că exact ca prietenii, unele dintre ele vă pot înălța, iar altele vă pot coborî.
Marinela Lungu
16.08.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu