Tu, ploaie!

Tu, ploaie

Caldă, precum o mângâiere duioasă,

Rece, precum o lacrimă dureroasă

Din Ceruri Înalte, cobori tăcut și plăpând

Pe acest pământ însetat

Ca un om rătăcit în pustiul uitării...

Tu, ploaie – lacrimă de Înger

Prin care plâng toate sufletele îngenuncheate,

Prin care se spală toate păcatele nemărturisite,

Prin care curge râul firesc al vieții

Ce se scurge precum o picătură de apă pe geamul aburit

De așteptări.

Tu, ploaie – cântec șoptit,

Ansamblu de sentimente

Împrăștiat prin cele patru anotimpuri.

Tu – ploaie,

Șoaptă de dor,

Tânduire, suspin,

Tu, ploaie

Frântură dintr-o aripă frântă

În zborul dintre Cer și Pământ

Tu, ploaie – muzicalitatea întregului Univers!

Marinela Lungu

28.10.2017