Dorul

Dorul. Cine l-a văzut? Nimeni. Cine l-a simțit? Toți.

Este mai mult decît o lipsă, mai mult decît o necesitate. E o liniște apăsătoare și dureroasă, o liniște în care îți auzi doar bătăile ritmice ale inimii care parcă așteaptă, parcă zăbovește, parcă speră...
A-ți fi dor este mai mult decît a avea nevoie. A-ți fi dor înseamnă a fi însetat de căldură, dragoste și înțelegere. Dorul e ca un foc în piept. Arde pînă mistuie. El înfierbîntă inima și răcește lacrimile. El dublează rugăciunile, neliniștile, gîndurile. Cînd ți-e dor nu ceri doar pentru tine, nu te rogi doar pentru tine, ci și pentru cel de care și-e dor.  Nu ceri cît nu poți primi și cît nu ți se poate oferi. Ceri doar protecție pentru cel care ți-e aproape de suflet.

Dor. De-un zîmbet, de-o îmbrățișare, de-un cuvînt. Dor de-o zi. Dor de-un moment. Dor de-o clipă cît o veșnicie. Dor de timpul în care timpul mai avea timp, sens și culoare. Dor de oamenii care mai aveau răbdare, demnitate și onoare. Dor de vremea-n care momentele nu erau măsurate în dependență de durată, ci de intensitatea lor. Dor de acei oameni care întotdeauna vin fără să-i chemi, știind că inima ți-e mereu deschisă să-i primești...

Sau...dor de oamenii care credeai că există, dar, de fapt, erau o închipuire. Dor de-o închipuire. 

Dor de-o nălucire. Dor de-o poveste care niciodată n-a existat, dar a dăinuit mult în sufletul tău. Dor de-o realitate frumoasă. Dor de oameni reali, calzi, sinceri. Dor de înțelegere, mîngîiere, sprijin. Dor de frumusețe, bunătate, sufletism. Dor de valori, dor de cultură, dor de tradiții.

Dor de Oameni adevărați. Dor de oamenii dragi ție. Dor de tot ce ați împărțit împreună. Dorul de frumos niciodată nu poate fi potolit, la fel cum dorul de Oameni valoroși nu poate fi stins nici măcar atunci cînd îi strîngi în brațe cu toată forța de care ești în stare...

Marinela Lungu

20.03.2016