luni, 22 februarie 2016

A ști să pierzi cu demnitate este tot o artă.

A ști să pierzi cu demnitate este tot o artă.
Și nu e deloc una ușoară. Orice pierdere ne dezarmează, ne dezamăgește, ne răpește înc-un strop de încredere și ne lasă de fiecare dată cu o urmă de îndoială, cu un semn de întrebare, cu o pată de cerneală peste foaia imaculată...
Să pierzi este una din acele întîmplări nedorite. Unele lucruri pot fi recuperate, altele nu. Pierderile ne lasă întotdeauna față-n față cu propriile neputințe și ne obligă să ne privim obiectiv în oglindă, să vedem cine suntem cu adevărat, ce merităm și ce nu...
Însă a ști să pierzi cu demnitate este tot o artă, pe care nu oricine o posedă. Să pierzi fără a privi cu invidie pe cei cîștigători (pînă la urmă, tu ai pierdut acum, vei cîștiga mai tîrziu), fără a blama, fără a arunca cu anumite cuvinte urîte, fără a desconsidera, fără a căuta vinovați, fără a-i face pe cei din jur incompetenți, inferiori, nepricepuți, fără a murdări pe alții...
Atunci cînd pierzi în anumite momente, nu este neapărat pentru că ești lipsit de iscusință, ci pur și simplu nu-ți era predestinat cîștigul. Nu fă din asta un motiv de război cu tine însuți și cu cei din jur. Acceptă cu smerenie și mulțumește pentru ceea ce ai. Întotdeauna cînd vei avea impresia c-ai pierdut, vei fi recompensat cu mai mult fără să-ți dai seama. Vei primi înzecit, vei fi răsplătit, vei avea cîștigurile tale fără a creea neplăceri pentru cei din jur.
Învață să pierzi cu demnitate, căci numai cei care știu să piardă cu demnitate, pot fi demni de cîștig!

Marinela Lungu
22.02.2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu