Ştiu că ţi-ai pierdut zîmbetul încă de dimineaţă,în multitudinea gîndurilor grele ce-ţi răpeau pacea interioară. Ştiu că mai apoi,ai revenit în rutina ta,alergînd să le reuşeşti pe toate. Şi nici atunci n-ai avut timp să zîmbeşti,să te bucuri de realizările tale,să te odihneşti putin,ştiu...Mai tîrziu,ţi-ai depus toată străduinţa în ceea ce ţi s-a dat de făcut. N-a ieşit perfect,dar ai muncit. Bucură-te! Ai mers grăbit/ă şi n-ai privit în jur...poate cineva tînjea după zîmbetul tău,dar n-ai avut timp să vezi. Acum,zîmbeşte privind spre Cer şi poate Dumnezeu va recomensa sufletul căruia azi i-a lipsit zîmbetul tău...Ştiu că ai fost activ/ă şi ai lucrat din greu,ţi-ai depus tot sufletul,ţi-ai dorit să reuşeşti! Şi ştiu că acum,oboseala s-a acumulat şi te doboară. Ştiu că nici ajuns/ă acasă,gîndurile nu te părăsesc. Ştiu că te frămînţi şi ţi-e teamă că ceva ţi-ar putea eşua...
Calmează-te! Adună-te! Oferă-ţi momentul tău,de linişte deplină! Ai încredere în tine! Nu mai plînge pentru ceea ce nu poţi,bucură-te de ceea ce poţi,de ceea ce ţi-a reuşit. Şi nu te ruga la Dumnezeu să fie uşor,roagă-te să fii suficient de puternic/ă pentru a învinge!
Scris de cineva cu aceleaşi stări ca tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu