Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici... "
(Rudyard Kipling - Riști?)
Riscăm clipă de clipă. Fie că
râdem, riscăm să fim priviți sceptic. Fie că plângem, riscăm să nu fim
înțeleși. Fie că iubim, riscăm să fim dezamăgiți. Fie că suntem prea buni, riscăm
să se profite de bunătatea noastră. Și-atunci, ne întrebăm, cum ar trebui
realmente să procedăm? Cum ar trebui să fim?
Să renunțăm la bunătate din teamă
sau lașitate? Să renunțăm la iubire din teama de a nu fi dezamăgiți? Să
renunțăm la micile bucurii din teama de a nu fi înțeleși? Să renunțăm la bun
simț din teama de a nu fi respinși?
Lumea se va da cu părerea
indiferent de acțiunile pe care le vom interprinde. Fie că vom plânge sau vom
râde, fie că vom iubi sau vom alege singurătatea, fie că vom ajuta sau vom
întoarce spatele – riscul de a fi judecat este același.
Însă un om care își are propriul
sistem de valori bine format, un om care este statornic în sentimente și
decizii, care își are propriul traseu definit și nu se lasă influențat de cei
care, mai mult sau mai puțin, îl denigrează și îl văd într-o altă umbră, nu se
va lăsa intimidat.
Va fi, cu siguranță,
desconsiderat, marginalizat, privit cu scepticism, adesea într-un mod
denigrator. Pentru că e altfel, pentru că sistemul de valori diferă, pentru că
nu se supune mediocrității, pentru că refuză să se oprească într-un mediu nociv
pentru sufletul său și aspiră la mai mult. Nu urăște, nu se răzbună, nu
agreează prostia, mișelia. Își știe locul, își păstrează cumsecădenia, bunul simț, disciplina, omenia, răbdarea, credința chiar
și atunci când, pe la spate, alții încearcă să-l înjunghieze. Ar putea să îi
întoarcă aceeași atitudine celui care l-a rănit. Ar putea să se comporte și mai
rău. Ar putea să renunțe la cumpătare, la cumințenie, la bun simț și să-i
întoarcă răul în aceeași măsură sau chiar mai mult. Dar n-o va face… Pentru că
valorile și liniștea lui sufletească sunt mai importante. Pentru că, dacă
răspunzi răului cu rău, nu faci decât să multiplici răul în lume, nicidecum
să-l diminuezi. Riști să devii asemeni celui care te-a rănit și te-a ponegrit.
Riști să-ți pierzi bunul simț. Și probabil aici se află scânteia: omul cu
sufletul plin de lumină nu poate coborî la nivelul celui care e plin de
întunecime. Nu poate degrada într-o asemenea măsură. Nu poate să-și schimbe valorile
prin care respiră întreaga făptură pentru o răzbunare care, în fond, nu aduce
decât obscuritate în viața și sufletul său.
Omul
care știe cine e, ce poartă în suflet și își respectă sistmul de valori, nu este
interesat să se schimbe doar pentru a fi acceptat de cei care îl desconsideră.
Deși e o lume în care valorile sunt inversate, iar oamenii sunt, adesea,
limitați. Totuși, învinge doar cel care se ridică la suprafață prin cultură,
inteligență, cumpătare, bun simț și iertare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu