duminică, 29 septembrie 2019

Toamna


Grele-s amintirile încărcate azi de ploi
Ce cad într-un oftat adânc în zi de toamnă,
Iar frunzele-și plâng dorul de cer și nori,
Căci timpul la cădere le condamnă…

Ce mai rămâne când frunza-i ruginie
Și visul singuratic tremură-n vânt?
Mi-e dor de-o primăvară, de-o verde păpădie
Adesea caut liniște-n mulțime, alteori în tăcere – cuvânt.


O pasăre-și lasă cuibul, departe plecând,
Iar pomul își privește frunzișul gol – plângând.
Toamna-i o formă universală de tristețe,
De dor, de resemnare, ploi și bătrânețe…

Marinela Lungu
29.09.2019

marți, 17 septembrie 2019

La marginea unei tăceri


Mai bine lasă-mă la marginea unei tăceri
Când lumea e un haos zgomotos.
Aș prefera năduful rece al singurătății,
Decât fierbânțeala unei discuții halucinante
Într-o mulțime care anihilează valorile.



Mai bine rămân la marginea unei tăceri
Atunci când cuvântul devine de prisos,
Iar lumea – un spectacol ignorant
Din care rezultă o singură ploaie
Într-un an de secetă.

Mai bine mă lași la marginea unei tăceri,
Cât timp așteptarea sfârșit nu are,
Iar întunericul durează un veac de absurditate
Și trenul e prea plin de umbre:
Aleg să rămân la marginea unei tăceri –
Și-am să vin cu trenul cel din urmă
Dar mai târziu; când s-a sfârși noaptea,
Și teatrul, și umbra, și cuvântul…

Marinela Lungu
17.09.2019

luni, 2 septembrie 2019

Melancolie de toamnă


E toamnă afară, în suflet și-n noi

E frig, e pustiu și cad numai ploi,
E toamnă pe străzi și-ntre gânduri
Ca o ploaie ce curge-ntr-o mie de rânduri.

E toamnă și-n miezul unui vis
Ce a căzut azi-noapte ca o stea
Ajunsă pe pământ s-a și stins
A fost reverie sau numai aievea?

E toamnă printre lacrimi cenușii
Și-n cuiburile rămase pustii.
Dar ce tristețe, totuși, e mai mare:
A păsărilor ce pleacă sau a cuiburilor goale?

E toamnă în cer și pe pământ
Iar frunzele se-aud tremurând.
Plouă cu regrete, plouă cu suspine
Soarele-apune și noaptea grăbit vine.

E toamnă peste tot, dar mai ales în noi,
Ceru-i plin de nori, iar ochii grei de ploi.
Speranțele sunt triste. S-au îngălbenit.
Iar inima e goală, căci toamna a venit.

Marinela Lungu
02.09.2019