Răutatea, de cele mai multe ori, se naște din complexe,
din ignoranță, din nefericire și invidie. În definitiv, oamenii răi sunt extrem
de nefericiți: ei nu sunt capabili să-și trăiască propriile bucurii, dar nici
să se bucure pentru alții. Sunt mereu dornici să primească atenție, și doar
rănind pe cineva, doar lovind, doar înjosind se pot simți importanți și vor atrage
într-un fel atenția celor din jur. Sunt plini de complexe, se simt nemulțumiți
de propria persoană, de aceea sunt deranjați de succesele și reușitele altora. Ei nu reușesc să aibă realizări care să-i încânte.
Sunt măcinați de invidie. Iar
invidia e o formă de admirație ascunsă. Una meschină și josnică, evident, dar e
singura pe care o cunosc ei, pentru că sub nicio formă nu pot să se bucure
pentru cel de alături, să-l încurajeze, să-i spună o vorbă bună. Sunt mereu
plini de egoism, venin și râvna după ceea ce are altul, dar ei nu pot obține. Iar incapacitatea aceasta îi roade și îi macină pe dinăuntru.
Se simt mici, dar nu recunosc asta. Vor să se înalțe, dar
nu le reușește, iar asta le alimentează și mai mult setea de a ponegri pe
cineva, căci doar în așa mod se simt mari. Nu există om mai mic decât cel care
stă în picioare în fața celui pe care l-a lovit, bucurându-se fără pic de
remușcare că i-a provocat o durere.
Răutate e o boală. La fel ca singurătatea sau lipsa iubirii. Una
care naște monștri. Una care vânează suflete nevinovate. Una care ucide orice
floare, orice fir de speranță, orice fărâmă de viață. Răutatea omoară până și pe
cel care o nutrește. Încet și tacit, ca un foc ce arde mistuind, iar în urmă nu rămâne decât cenușă fără niciun folos.
Oamenii răi nu pot fi decât compătimiți, pentru că sunt
nefericiți. Cum poate fi fericit un om care se hrănește din durerea cuiva? Cum
poate fi fericit un om care se simte mic, complexat, neimportant? Cum poate fi
fericit un om care nu se poate bucura de nimic frumos din jur? Sunt oameni
imuni la iubire, la valori, la viață, cu tot ce cuprinde ea…
Marinela Lungu
17.02.2020
