A iubi

A iubi – singurul verb pe care se sprijină toate celelalte, singurul sentiment prin care trăiește tot Frumosul acestui Univers, unica legătură dintre oameni care îi apropie nu doar unul de celălalt, ci și de Dumnezeu. 

Dar ce înseamnă, în definitiv, a iubi?

A plăcea, a simpatiza, a dori, a privatiza?

Mulți oameni afirmă cu tărie că iubesc și încearcă, zi de zi, să facă omul de alături mai bun. Alții consideră că iubesc atunci când cel de alături face ceea ce-i place. Iar alții cred că a iubi înseamnă a gândi și acționa la fel.

Dar ce se întâmplă dacă omul pe care îl iubești nu face mereu exact ceea ce îți place ție? Ce se întâmplă dacă omul are propria sa direcție, dacă gândește într-un alt mod, are viziunile sale și propriul mod de a trata viața? Logic ar fi să încetezi să-l iubești. Tocmai de aceea iubirea nu ține de propriile preferințe. Iubirea nu înseamnă să fii o copie a celui de lângă tine. Iubirea, de orice tip, nu presupune egoismul propriului "eu" și nici ambițiile lui. Nu iubești atunci când ții pe cineva în captivitate, obligându-l să facă așa cum crezi tu, să gândească ca tine, să acționeze cum îți dorești tu și să facă doar lucrurile care îți plac ție, de dragul tău, de dragul iubirii tale.

A iubi înseamnă accepta omul deja format. Nu doar calitățile, ci și defectele lui. Nu doar momentele de glorie, ci și decăderile lui. Nu doar clipele în care îți poate oferi ceva, ci și atunci când nu are nimic. Nu doar pentru ceea ce poate, ci și pentru că uneori – nu mai poate. Nu doar zâmbetele, ci și lacrimile lui. Nu doar zilele în care râde, ci și cele în care plânge. Nu doar atunci când face așa cum îi spui tu, ci și atunci când își manifestă propriile păreri și atitudini. Nu doar atunci când e lângă tine, ci și atunci când e departe. 

Dacă iubești un om, iubește-i și nefericirea, pierderea, deziluzia, neputința, căderea, lipsurile. Nu încerca să-l transformi într-un obiect al tău, pentru că nu e. A iubi nu înseamnă a lipsi pe cineva de libertate. Nu înseamnă a-l impune să renunțe la ceea ce el iubește. Nu înseamnă a-l supune alegerii. A iubi înseamnă a iubi alături de el. A iubi înseamnă a te bucura alături de el. A iubi înseamnă a-l iubi chiar și atunci când el nu se iubește. A iubi înseamnă a iubi până și ceea ce-l doare, ajutându-l să depășească durerea prin iubire. A iubi înseamnă a-l face să se simtă iubit prin grijă, protecție, duioșie, nu prin superioritate, umilință și ton ridicat.

A iubi, din păcate, nu ține de fiecare om. Unii doar cred că iubesc. Alții presupun. Iar alții doar se mint pe ei înșiși, dar și pe cei din jur. A iubi nu presupune superioritate, deși se ridică deasupra oricărui alt sentiment și a oricărei alte capacități umane. A iubi ține de sfințenie.

A iubi înseamnă a te ruga pentru cel iubit. A iubi înseamnă a vorbi cu Dumnezeu despre el. A iubi înseamnă a respira prin durerea și bucuria lui. A iubi înseamnă a înțelege mai mult decât a judeca. A iubi, înseamnă, cu siguranță, a trăi mai mult decât a critica, a înjosi, a umili, a batjocori și a ponegri. A iubi înseamnă A FI, a dăinui, a dărui...

Marinela Lungu

22.07.2021

 

Bunătatea ca o ciocolată

    O fetiță de șase anișori iese din magazin împreună cu bunica sa. În timp ce bunica aranjează cumpărăturile, fetița se oprește țintă și zărește o bătrânică în fața magazinului. Se uită la ea și o regăsește foarte tristă. Bătrâna oftează, mergând abia-abia și se așează pe scaunul din față. Fetița se oprește în dreptul ei și o privește îngândurată. Regăsește ochii bătrânei foarte triști, mâinile tremurânde, iar fața obosită. Se apropie sfios și întinde ciocolata proaspăt cumpărată către bătrânică, spunându-i: luați, vă rog, o ciocolată. Iar bătrâna se uită la ea cu ochii înlăcrimați și-i mulțumește copilei din fața ei. Fetița aleargă fericită, gândindu-se că poate bătrânica nu a mâncat niciodată ciocolată. Ea, însă, avea oricâtă își dorește. Era bucuroasă că și-a dăruit ciocolata unei biete bătrâne triste. Ceea ce nu știa, însă fetița, este faptul că în ochii înlăcrimați, plini de recunoștință ai bătrânei, a zâmbit însuși Dumnezeu…

* * *

 

   Bunătatea nu costă nimic. În schimb, oferă totul. A fi bun nu înseamnă a avea mai mult decât cel de lângă tine. Poate că uneori, nu ai chiar nimic material de oferit. Dar întotdeauna poți oferi o vorbă bună, o mângâiere, un sprijin, un ajutor. Pentru că bunătatea e dincolo de material. Bunătatea înseamnă sufletism. Bunătatea nu e o calitate, ci un fel de a fi: cel mai frumos dintre toate. Bunătatea vine din cele mai simple gesturi. Fetița nu avea bani să ofere bătrânei. Dar a rupt o bucățică din inima sa și a dăruit-o, iar inima ei s-a dovedit a fi dulce ca… o ciocolată. J  

      Cel mai frumos lucru din toată povestea asta este faptul că e una reală…

Marinela Lungu

02.07.2021