Bunătatea ca o ciocolată

    O fetiță de șase anișori iese din magazin împreună cu bunica sa. În timp ce bunica aranjează cumpărăturile, fetița se oprește țintă și zărește o bătrânică în fața magazinului. Se uită la ea și o regăsește foarte tristă. Bătrâna oftează, mergând abia-abia și se așează pe scaunul din față. Fetița se oprește în dreptul ei și o privește îngândurată. Regăsește ochii bătrânei foarte triști, mâinile tremurânde, iar fața obosită. Se apropie sfios și întinde ciocolata proaspăt cumpărată către bătrânică, spunându-i: luați, vă rog, o ciocolată. Iar bătrâna se uită la ea cu ochii înlăcrimați și-i mulțumește copilei din fața ei. Fetița aleargă fericită, gândindu-se că poate bătrânica nu a mâncat niciodată ciocolată. Ea, însă, avea oricâtă își dorește. Era bucuroasă că și-a dăruit ciocolata unei biete bătrâne triste. Ceea ce nu știa, însă fetița, este faptul că în ochii înlăcrimați, plini de recunoștință ai bătrânei, a zâmbit însuși Dumnezeu…

* * *

 

   Bunătatea nu costă nimic. În schimb, oferă totul. A fi bun nu înseamnă a avea mai mult decât cel de lângă tine. Poate că uneori, nu ai chiar nimic material de oferit. Dar întotdeauna poți oferi o vorbă bună, o mângâiere, un sprijin, un ajutor. Pentru că bunătatea e dincolo de material. Bunătatea înseamnă sufletism. Bunătatea nu e o calitate, ci un fel de a fi: cel mai frumos dintre toate. Bunătatea vine din cele mai simple gesturi. Fetița nu avea bani să ofere bătrânei. Dar a rupt o bucățică din inima sa și a dăruit-o, iar inima ei s-a dovedit a fi dulce ca… o ciocolată. J  

      Cel mai frumos lucru din toată povestea asta este faptul că e una reală…

Marinela Lungu

02.07.2021