Pentru mine, iarna înseamnă o reîntregire a ființei. O
completare. O redescoperire a celor mai tăinuite emoții.
Pentru mine, iarna înseamnă o întâlnire cu sufletul la masa acoperită de albul fulgilor.
Pentru mine, iarna înseamnă visare. Visuri despre
bunătate, despre bucurii simple, despre oameni calzi, despre îmbrățișări
pătimașe, despre dureri care își găsesc mângâierea într-o strângere de mână,
despre lacrimi care se usucă în palma iubirii.
Pentru mine, iarna înseamnă Lumină. La propriu și la
figurat. Lumină care tămăduiește, întărește, dăruiește, bucură și înseninează.
Pentru mine, iarna înseamnă căldură. Poate mai multă
decât în orice anotimp.
Pentru mine, iarna înseamnă miros de copilărie, vis de
iubire, speranță de împlinire.
Pentru mine, iarna înseamnă o poveste în care îl pot
regăsi pe Dumnezeu în albul zăpezii.
Pentru mine, iarna înseamnă bucurie. Bucuria revederii,
bucuria regăsirii, bucuria de a fi.
Pentru mine, iarna înseamnă cântec. Cântecul Îngerilor
din Noaptea Sfântă.
Pentru mine, iarna înseamnă mângâiere. O mângâiere pe
care o regăsesc în spiritul sărbătorilor.
Pentru mine, iarna înseamnă sărbătoare. Însă nu doar
una marcată în calendar, ci una de care se bucură sufletul. Una pe care o
petrece în liniștea gândurilor, a visurilor și a speranțelor pe care le naște
asemeni Cerului care naște fulgi și îi trimite cu încredere și bunătate pe
pământul înfrigurat și însetat de alb…
Marinela Lungu
23.12.2020
