Atâta iarnă, Doamne!

 Atâta iarnă, Doamne, atâta iarnă!

Ninge încontinuu de vreme multă

S-a surpat cerul

Sau a devenit pământul prea sec?

Atâta iarnă,

Atâta gălăgie,

Atâta frig,

Atâta nostalgie...

O gară tenebroasă se vede-n depărtări

În ea așteaptă oameni mii

Să se-ncălzească la flacăra unei minuni.

Dar iarna asta e prea grea,

Prea lungă și prea dură.

Multă durere, multă ură,

Și disperare.

Ah, ce disperare!

Omenirea se adâncește

Într-o iarnă-așa geroasă!

Atâta iarnă, Doamne, atâta iarnă!

Și-atâta răceală între noi...

Mi-e frig de singurătate,

Mi-e frig de așteptare,

Mi-e frig de abandon,

Mi-e frig de neliniște,

Și ninge atâta...

Ah, și cum mai ninge!

Să-i fie cerului dor de pământ?

Sau pământului de cer?

Nu știe nimeni, dar...

E-atâta iarnă, Doamne, atâta iarnă!

Marinela Lungu

06.12.2020