N-am crezut niciodată că dragostea poate lua atâtea forme, că poate fi atât de mare și poate să crească, clipă de clipă, din ce în ce mai tare. N-am crezut că poate exista un om care să te facă să râzi chiar și atunci când te sufoci în plâns. N-am crezut că te poți topi, la propriu și la figurat, atunci când vezi doi ochi, un zâmbet și un chip plin de lumină.
Știu că, atunci când iubim,
suntem mari! Dar eu mă simt din ce în ce mai mică în fața acestui sentiment de
profundă gingășie și tandrețe. Simt, uneori, că nu sunt în stare
să spun și să manifest atât cât sunt în stare să simt, să nutresc.
Pentru că această iubire
este izvorul meu cu apă cristalină. Această iubire este sursa mea de viață.
Această iubire este stimulul meu și cea mai de preț armă împotriva răutății.
Această iubire este legătura mea cu Cerul. Această iubire este averea mea cea
mai mare. Și cred, cu desăvârșire, că această iubire este răspunsul de la
Dumnezeu pentru tot ce am reușit să fac eu frumos și bine în această lume.
A venit când nu mă așteptam
și nici nu știam cum se simte un asemenea sentiment. S-ar spune că nu l-am
căutat și nu m-am rugat pentru el, deși, numai eu știu că l-am căutat în orele
mele de cumplită singurătate și dezamăgire în oameni, în prieteni și prietenii.
L-am căutat în nesfârșitele mele întrebări și nedumeriri, în marile mele dureri
și tristeți nemângâiate. Cu adevărat, credeam că nu poate exista vreun
sentiment care să mângâie suficient toate câte m-au durut.
Însă, minunile există, și
apar tocmai atunci când parcă ești obișnuit cu întunericul, cu răceala, cu
indiferența și tristețea. Minunile apar ca un o binecuvântare și ne
îmbrățișează întreaga ființă cu tot cu lacrimi, cu răni, cu neliniști și
complexe adunate în timp.
Astăzi, un singur om e în
stare să mă readucă la starea de visare, de bucurie și speranță. Un singur om
mă poate topi de drag. Un singur om mă poate salva de teama coșmarurilor mele.
Un singur om mă poate cuprinde cu aripi de Înger blând și prin ale sale cuvinte
dulci, mă face să cred că și mâine va răsări soarele. Un singur om îmi dă
putere chiar și atunci când eu însămi devin o povară pentru mine și simt că nu
aparțin acestei lumi. Un singur om mă ridică, mă face să zbor și mă face să
simt că viața este cu adevărat o mare binecuvântare.
Mulțumesc, Doamne, pentru
acest om pe care eu îl numesc SURIOARĂ!
Te iubesc cât nu se poate
spune și cât nu voi putea niciodată să redau, oricât aș scrie!
Marinela Lungu
