Trăim
vremuri grele de nesiguranță, teamă și incertitudine. Nimic nu ne poate
înfricoșa mai mult decât teama de necunoscut, iar acum, ziua de mâine a devenit
un necunoscut de care ne temem cu toții. Ba mai mult, un necunoscut întunecos
și rece care ne sperie și ne alarmează. E trist faptul că trăim o primăvară
fără cântec, fără înălțare, fără flori și fără posibilitatea de a ne bucura de
toate prin bucurie și exaltare, dar nu pot să nu mă gândesc și la faptul că,
într-un oarecare mod, tot ce trăim este o mare lecție pe care o merităm. Acum toți
suntem egali: nimeni nu mai e bogat sau sărac, șef sau subaltern, profesor sau
elev, de o rasă superioară sau inferioară, pentru că toți ne aflăm sub același
semn al întrebării care se încovoiază tot mai mult pe zi ce trece...
Fără îndoială, trăim într-o continuă noapte, chiar dacă ne trezim și soarele e sus, chiar dacă lumina lui străbate dincolo de geamurile noastre, nu ne putem bucura suficient. Cred că e momentul în care ar trebui să realizăm că nu ne salvează banii. Și în definitiv, ar trebui să ne dăm seama cât de neputincioși sunt averile materiale... Nu ne ajută în niciun fel. Nici măcar nu ne alină. Ne salvează doar ceea ce e cu adevărat valoros: o vorbă bună, două brațe care să ne îmbrățișeze, o mână care să ne șteargă lacrimile, o carte care să ne distragă și să ne ducă departe de realitatea dură, un cântec care să ne facă dispoziția mai bună și nu în ultimul rând - credința în Dumnezeu, speranța în bine gândul pozitiv.
"Tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte", afirma Shakespeare. Prin urmare, se va sfârși la un moment dat și această noapte în care ne-am pomenit cu toții. Important este să luăm și acel ceva bun dincolo de tot răul pe care ni l-a adus; acea sămânță de adevăr, acea lecție dură, dar necesară, pentru că ea există...
Aveți grijă de voi! Fiți precauți! Ascultați autoritățile! Rugați-vă și sperați la acea zi care va spulbera întreaga noapte!
Atunci când speri, crezi, lupți - învingi! Nu există victorie în umbra căreia să nu stea dosite bătălii sângeroase, răni care dor și lacrimi ce au curs cu patimă. Orice iarnă sfârșește printr-o primăvară. Prin urmare, tot răul se sfârșește cu un bine. Asta e legea Universului: nimic nu e veșnic - nici durerea, nici fericirea.
Bravo, mi-ai alinat sufletul... O cunosc pe mama ta, după articol înțeleg că și tu ești o persoană uimitoare...
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc mult! Sănătate și gânduri bune!
Ștergere