Hristos a Înviat!

 Dragii mei,

iată că am ajuns în ziua Sfântă a Învierii Domnului.

Vă doresc sănătate, pace, armonie, voie-bună, dragoste, speranță, răbdare și înțelepciune! Să fiți plini de încredere în Frumos și Bine, să aveți credința neclintită în Dumnezeu și să purtați în suflet dragostea într-o formă curată și sinceră!

Fie ca ziua de astăzi să fie un prilej de bucurie, să vă fie sufletul plin de lumină, să vă fie mintea plină de gânduri bune! Faceți-vă sărbătoarea exact așa ca în copilărie: cu nerăbdare, cu bucurie, cu sinceritate, cu suflet-deschis și curat, cu zâmbete, cu visuri și speranțe primăvăratice!

Bucurați-vă de cei pe care îi aveți aproape, iar cei pe care îi aveți aflați în depărtări - purtați-i cu mândrie în inimi și cu sfințenie în rugăciuni de ocrotire, iar Dumnezeu le va face parte oriunde se află. Sărbătoarea nu se rezumă la un colț de masă sau de lume. Sărbătoarea e acolo unde îl avem pe Dumnezeu aproape, iar Dumnezeu se află la o rugăciune distanță de noi.

 Nu lăsați ca negativismul să vă acapareze și nu permiteți întunericului să se cuibărească în inimile voastre. Faceți loc pentru lumină și gând senin! Primiți Învierea Domnului în case și inimi ca pe o binecuvântare și fiți recunoscători pentru fiecare clipă! Dumnezeu a creat primăvara pentru a ne oferi prilejul de a simți și a trăi o adevărată Renaștere spirituală, prin meditație, introspecție și celebrarea Sfintei Învieri.

Mulțumesc tuturor celor care mi-au transmis gânduri frumoase și pe pagina de Facebook Singură cu mine, pentru că zilnic sunteți acolo și mă citiți, pentru că apreciați ceea ce scriu și v-ați gândit la  mine și în această zi specială. Am citit toate comentariile cu multă plăcere și deși nu vă cunosc personal - sunt încântată să am astfel de oameni în comunitatea mea de prieteni și cititori virtuali. 

Astăzi am încercat să mă bucur din plin de această sărbătoare, avându-mi alături familia, pentru care sunt recunoscătoare neîncetat. Am "evadat" pentru câteva ore din mulțime, bucurându-mă de frumusețea peisajelor rustice, de liniște, de toate minunile pe care ni le oferă Dumnezeu, iar uneori noi suntem atât de orbi și nu le vedem, nu le apreciem valoarea și însemnătatea, decât atunci când suntem privați de ele.

Astfel, mi-am amintit de faptul că "Veșnicia s-a născut la sat" (L.Blaga), iar romanul pe care l-am finisat de scris de curând are la bază această idee. Cu această ocazie, vă ofer un mic fragment:

"[...] Soarele apunea. Era într-o zi de sâmbătă, iar lumea venea încet de la vecernie. În depărtare se vedea cupola bisericuței din sat. Bătrânii veneau la pas încet, sprijinindu-și anii în bastoane sau în brațul vreunui nepot sau copil.

[...] Peisajul era unul trist. O lacrima îi tremura în inimă. Satul era aproape pustiu. Oameni – din ce în ce mai puțini. Căsuțele mici, gardurile îmbătrânite de timp abia se mai țineau. Păreau și ele bătute de vreme. Păreau și ele puse la încercare. Păreau și ele bătute de vânt, de soartă, aplecate de dureri, gârbovite de ani..."

Vă doresc în continuare zile liniștite, gânduri bune, sănătate și oameni dragi alături, iar pe final vă propun un moment muzical de suflet aici.

Marinela Lungu

19.04.2020