Flămânzi, dar nesătui

Suntem flămânzi de iubire, dar nesătui de reproșuri.

Suntem flămânzi de înțelegere, dar nesătui de contradicții.

Suntem flămânzi de liniște, dar nesătui de gălăgie.

Suntem flămânzi de căldură, dar nesătui de răceală.

Suntem flămânzi de compasiune, dar nesătui de indiferență.

Suntem flămânzi de tandrețe, dar nesătui de brutalitate.

Suntem flămânzi de șoapte, dar nesătui de strigăte.

Suntem flămânzi de pace, dar nesătui de război.

Suntem flămânzi de soare, dar nesătui de furtuni.

Suntem flămânzi de îmbrățișări, dar nesătui de lovituri.

 Suntem flămânzi de iubire. Iarăși de iubire. Dar unde s-o găsim? În veșnicul nostru obicei de a reproșa, de a o face pe nemulțumitul, de a căuta nod în papură, de a uita tot binele primit și de a ține minte, în schimb, doar răul?!

În veșnicul nostru obicei de a arunca cuvinte fără a le gândi, de a părăsi atât de ușor pe cel care ne-a fost alături în orice moment, trecând peste toate de dragul nostru?!

În veșnicul nostru obicei de a oscila printre sentimente, de a căuta ce-i de negăsit, de a cere imposibilul, de a striga, de a păcătui, de a provoca furtuni și războaie, de a umili, de a răni, de a batjocori?!

Iubirea nu are ce căuta într-un suflet nemulțumit, plin de batjocură și întinăciune. Ea, alături de celelalte valori se află în arta de a ierta, de a ceda, de a înțelege, de a mângâia/

Suntem flămânzi de iubire, sufocați de durere, și totuși…nesătui de ranchiună.

Oare de ce nu putem înțelege că ranchiuna poate fi sinonim cu durerea, pe când cu iubirea niciodată?!

Marinela Lungu

27.06.2016