Axa timpului

Umbre străvezii,

Ca nişte pete pe-o albitură,

Se-arată incert

Şi întunecos –

Trecutul.

Aproape ca prin ceaţă,

Revăd clipe ce-au fost

Şi par străine.

Destin cu greşeli,

Un strigăt înăbușit

Toate adunate în suflet.

Ca dintr-o mare zbuciumată,

Se revarsă spuma albă...

Purificare.

Văd totul vag,

Ca într-un film alb-negru

A fost...A trecut.

Nori negri şi albi

Se intersectează pe axa timpului

Se-mprăştie negrul

Şi rămâne albul.

Vindecarea.

Vântul risipeşte totul pe străzi

E fum pretutindeni.

Plouă, e frig şi picăturile lovesc

Pereţii inimii ca o învăţătură.

Ninge cu fulgi albi şi moi,

Sufletul îmbracă liniştea.

Trecutul se spulberă și...

Se-aşterne clipa de acum...

Prezentul.

Prețuiți-l! Trăiți-l! Valorificați-l!

Marinela Lungu

16.06.2016