Poate că și timpul...

Poate că și timpul ne joacă festele lui uneori,

dorindu-și să ne deruteze, să ne facă să alunecăm, să ne lăsăm duși de val și să ne trezim într-o altă dimensiune...

Poate că adesea vrea să ne scoată din rutină și ne lasă să planăm în spațiu gol, până găsim dâra de lumină care să poarte cu ea renașterea noastră spirituală...

Poate că ne lasă să rătăcim, pentru a ne aduce față-n față cu adevăratul nostru drum, cel corect...

Poate se joacă cu degetele noastre, până la împreunează cu degetele omului nostru...

Poate ne aruncă în hău, ca mai apoi să ne trezim într-un luminiș.

Poate ne încețoșează calea, ne-o întunecă, ne-o face aproape impracticabilă, pentru ca atunci când se va lumina de zi, iar ceața se va așeza ușor-ușor, noi să deschidem ochii și să ne pomenim într-un nou univers...

Poate ne aduce față-n față cu durerea, pentru a ne învăța costul (dar și valoarea) pe care o poate avea un strop de fericire. Dacă durerea se măsoară-n veacuri, fericirea se cântărește în grame.

Poate ne aruncă într-o mare de neliniște fără a ne oferi colacul de salvare, cu scopul de a ne îneca, de a ne pierde în mare, de a ne pune la încercare rezistența, curajul, credința...

Ce facem? Renunțăm? Cedăm? Ne sufocăm? Corect ar fi să dăm din mâini cu toată puterea de care suntem în stare, căutând cu privirea disperată malul unde am putea să ne „așternem” toată teama și să ne eliberăm astfel de ea...

Poate că ne pune la încercare. Poate ne testează.

Poate că însuși el, timpul se pune-n calea iubirii, ridicând ziduri, înălțând spini, adâncind mări. Cu scopul de a ne lovi, de a ne răni, de a ne pierde. Dar... Până și timpul poate fi „anulat”, atunci când din iubire se înalță o cetate care se fortifică din clipă-n clipă, când în ea sălășluiește armonia, când acolo se cresc flori, se rostesc rugăciuni, se crede în Eternitate...

Poate că și timpul e un obstacol pentru noi...

Poate și el își are cuvântul lui.

Poate și el are rolul lui...

Cu toate astea, atâta timp cât există arma de atac, există și arma de apărare.

Poate că și noi putem să ne salvăm!

Marinela Lungu

09.06.2016