Invidie și recunoștință

     Era o toamnă târzie. La apus, soarele făcea frunzele să strălucească și mai tare. Parcul era îmbrăcat în veșminte de diferite culori: galben, orange, cafeniu.

     Un bărbat stătea pe una dintre băncile din parc. Era tăcut, singur și îngândurat. Purta ochelari de soare. Dintr-odată, s-a apropiat un necunoscut. S-a așezat lângă el și l-a privit insistent preț de câteva minute. Nevăzând vreo reacție, a început să vorbească:

  – Știi, te invidiez.

     Bărbatul, deși tăcut și liniștit, s-a cutremurat și i-a răspuns:

  – Nu ai de ce.

 – Sigur că am. Astăzi am uitat ochelarii de soare acasă și mi-e atât de greu să mă descurc fără ei. Acest soare strălucitor este de-a dreptul enervant.

     Bărbatul a oftat, și-a scos ochelarii de soare și a răspuns aproape în șoaptă:

   – Îți mulțumesc!

 – De ce? s-a mirat necunoscutul, făcând ochii mari.

 – Sunt orb, însă datorită ție, știu că astăzi este soare afară…

    Să nu invidiezi, niciodată, pe nimeni pentru ceea ce are. Mulțumesc pentru ceea ce ai tu! Fiecare zi este un dar, fiecare clipă este o binecuvântare, iar ceea ce ți se pare firesc este, de fapt, o minune de la Dumnezeu! Bucură-te pentru că vezi, pentru că auzi, pentru că mergi, pentru că poți îmbrățișa, pentru că poți simți, pentru că poți vorbi, pentru că poți iubi și fă exact aceste lucruri din toată inima: ÎMBRĂȚIȘEAZĂ, IUBEȘTE, SIMTE, TRĂIEȘTE, BUCURĂ-TE și MULȚUMEȘTE!

  Marinela Lungu

  17.11.2021