Visez să mă duci departe (fragment)

Am scris poezia asta în proză demult, dar nu își găsea locul nicăieri. Mai târziu, și l-a găsit în cel de-al doilea roman. Acolo o veți regăsi și voi, alături de o iubire nemuritoare.

Visez să mă duci departe de toate...

Să se facă noapte, iar tu să mă iei de mănă și pentru prima dată –

Să nu-mi fie teamă de întuneric.

Să nu mă mai sperie obscuritatea ce va cuprinde întregul meleag,

Să nu mai văd totul sumbru,

Să-mi fie zi în plină noapte,

Primăvară în miez de toamnă,

Să-mi fii tu...

Și să nu-mi mai trebuiască nimic.

Să uit de tot ce-am fost,

Tot ce sunt, tot ce voi fi...

Și să mă nasc din nou sub ploaia ta de sărutări.

Spune-mi doar că va fi,

Chiar dacă nici tu nu știi...

Fă-mă să sper.

Și nu mă mai lăsa să disper...

Niciodată!

Marinela Lungu

27.05.2017

(Fragment)