N-am să înțeleg oamenii materialiști, care se culcă și se trezesc cu ideea de a avea mai mult, de a mînca mai mult, de a aduna mai mult fără a se împărți cu cel de alături.
N-am să înțeleg
copii egoiști care consideră că părinții trebuie să le satisfacă toate capriciile,
iar ei au dreptul să profite de bunătatea și dragostea lor.
N-am să înțeleg
bărbații care se cuplează cu femei de ocazie și nici femeile care leagă o
relație întîmplătoare.
N-am să înțeleg
adolescenții care cred că e la modă să umbli cu haine rupte, păr vopsit în
toate culorile, țigara în gură și paharul cu alcool în mînă.
N-am să înțeleg
prietenii care consideră că prietenia este doar un mod de a cere mereu fără a
avea bunul simț și un pic de rușine.
N-am să înțeleg oameni care-și impun părerea și au impresia că toți trebuie să
gîndească ca ei.
N-am să-i înțeleg
pe cei care se răzbună pe oameni nevinovați distrugînd suflete cu o plăcere
dezgustătoare.
N-am să-i înțeleg
niciodată pe cei lipsiți de sentimente, cei care rîd în față și simulează o
afecțiune inexistentă doar pentru a primi ceva...
N-am să înțeleg
obrăznicia unora care consideră normal ca cei din jur să le satisfacă
dorințele.
N-am să înțeleg
tupeul oamenilor care mereu cer, mereu caută să găsească ceva pentru ei
înșiși, mereu morocănoși, mereu lipsiți de bunul simț.
N-am să-i înțeleg pe cei hapsîni care țin totul pentru
ei și nu sunt în stare să se împartă.
N-am să înțeleg
materialismul, egoismul, zgîrcenia.
N-am să înțeleg
oamenii care privesc cu satisfacție la suferința altora și rîd cu poftă, uitînd
că totul în lumea asta are un final...
Marinela Lungu
27.09.2015
Frumos!
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-a plăcut! Mulțumesc!
Ștergere