Ne schimbăm

Atunci când privim în trecut, uneori nu ne mai recunoaștem. Dacă stăm și analizăm bine anumite fapte, anumite cuvinte, anumiți oameni ce-i aveam alături stăm confuzi și ne gândim dacă într-adevăr eram noi, cei despre care ne amintim.

Există anumite cuvinte pe care nu le-am mai rosti niciodată, dacă am avea posibilitatea să întoarcem timpul înapoi. Există fapte pe care nu le-am mai săvârși pentru că le găsim fie total nepotrivite situației. Există, de asemenea, și oameni pe care nu i-am mai adăposti în dosul inimii sub nicio formă, pentru că tot ceea ce au făcut a fost să ne dezechilibreze și să ne transforme în niște fantome care își caută rostul în viață.

De multe ori, privind în trecut nu ne regăsim în ceea ce am fost, ceea ce am făcut și ceea ce am simțit. Este ca și cum am citi o poveste ce nu ne aparține și o negăm convinși că nu e despre noi. Poate că ne și condamnăm pentru niște momente în care am procedat greșit, am spus ceva nepotrivit, am simțit ce nu trebuia să simțim, am rănit sau am adunat oameni nepotriviți alături.

Adevărul este că o dată cu trecerea timpului ne schimbăm și noi. Așa cum se schimbă anotimpurile. Așa cum se schimbă ziua cu noaptea. Așa cum se schimbă ora. Așa ne schimbăm și noi. Fără să ne dăm seama, astăzi suntem diferiți de ieri, iar mâine vom fi diferiți de azi. Este normal ca de la o zi la alta să ne schimbăm. Important este să o facem spre bine. Să ne trezim din anumite vise care nu ne aduc nicio perspectivă, să ne debarasăm de anumite iluzii inutile, să facem curat prin suflete, să mai alungăm din oamenii care ne trag în jos. Este surprinzător, dar uneori , alungând anumiți oameni, alungăm și suferințe zadarnice. Pentru că asta aduc unii oameni – suferință. Iar alții – vindecarea.

Totul se schimbă în lume, iar omul nemijlocit.  Acesta este răspunsul multor întrebări ce ne frământă. Ne schimbăm zilnic, doar că schimbarea trebuie să fie constructivă: să ne ajute să ne apropiem de ceea ce suntem cu adevărat, nu să ne îndepărtăm de propriul eu - cel adevărat, autentic, sincer! 

Marinela Lungu

30.10.2015