“Mai bine singură cu mine, decît singură cu cineva…”

Și nu vorbesc despre izolare.  Nu vorbesc despre ignorare. Nu vorbesc despre discriminare. Vorbesc despre a te simți liber și descătușat în compania persoanelor cu care te înconjori. De prea multe ori noi oamenii avem impresia că nu contează deloc cine sunt cei din jurul nostru și ni se pare că indiferent de ceea ce reprezintă ei noi nu ne vom schimba. Greșit. Contează enorm de mult în compania cui petrecem timpul, pentru că fără a realiza noi împrumutăm multe de la persoanele de alături. Noi ne molipsim, noi învățăm, noi ne transformăm. Dacă oamenii care stau în dreapta noastră sunt adepții unor distacții nelimitate, de prost gust, lipsite de un sens,dacă ei nu au un scop și o motivație,atunci peste un timp noi vom deveni la fel. Fără să ne dăm seama, fără să ne dorim neapărat. Acest lucru se va întîmpla pentru că e firesc. Oamenii din jur au o mare influență asupra noastră, pentru că ei ajung să ne modeleze. Și dacă o fac spre bine este un beneficiu imens, însă dacă ne trag în jos vom avea de suferit înzecit.  Însă se întîmplă din păcate ca o compania să ne îndepărteze de adevărata noastră personalitate și să ne transforme în niște oameni străini nouă înșine. Toate acestea din motivul că acceptăm prea ușor persoane care nu ne oferă nicio perspectivă, ne apropiem prea mult de ele și ne îndepărtăm de EUL din suflet. Împrumutăm obiceiuri proaste și uităm de propriile valori. Copiem comportamente greșite și uităm de educația primită. Iar cel mai ciudat este faptul că deși prea mulți oameni  ne displac și nu-i simțim necesari, ne pierdem timpul cu ei și-i lăsăm să ne domine, să ne incomodeze, să ne limiteze visurile și să ne înghesuie sufletește. Astfel se întîmplă să ne simțim singuri chiar și în mulțime. Adevăratul sentiment de singurătate nu este din cauza faptului că ne lipsesc persoane fizice, ci din cauza faptului că ne lipsește împlinirea din suflete. Suntem singuri doar atunci cînd nu avem o parte esențială din propriul eu. Suntem singuri chiar și în compania unor persoane din cauza cărora ajungem să ne simțim incompleți, inferiori, decăzuți, slabi și singuratici.  Putem fi singuri și în doi, și printre mii de alte persoane, și în centrul unui cerc infinit de oameni, însă e-n zadar... dacă acei oameni ne sunt străini sufletește suntem singuri în interior. De aceea e mai bine să fii singur uneori, și nu îți spun asta pentru a te îndemna să te izolezi de oameni. Din contră, socializează cu ei, dar ai grijă cu cine ... și mai ales – ai grijă de cine ești tu cu adevărat. Nu-i lăsa să te transforme decît dacă asta e spre binele tău. Învață de la ei ce e frumos. Ia de la ei doar manierele necesare unui OM adevărat. Iar dacă te simți singur cu mulți lîngă tine... îndepărtează-i pe cei  străini sufletului și apropie-te de tine...adevăratul TU, cel care îți este cel mai necesar pentru o dezvoltare personală armonioasă.

Marinela Lungu

01.09.2015