Un om care este supus criticii (fără a fi una
constructivă), riscă să devină exact așa cum i se spune. Riscă să ajungă așa
cum îl caracterizează alții, uitând cine e cu adevărat. Dacă unui om i se va
repeta zilnic că e rău, josnic, mârșav, netrebnic, urât, rău, fără a fi ajutat
să devină mai bun, va ajunge să creadă exact acest lucru despre sine însuși,
pentru că tocmai cuvintele pe care le adresăm oamenilor devin o oglindă pentru
ei. Iar noi, oferindu-le această oglindă, îi obligăm să se privească în ea,
fără a ține cont de faptul că, uneori, nu imaginea reflectată e urâtă, ci
oglinda e una murdară. Cuvintele au o putere nebănuită. Pot distruge. Pot lăsa răni adânci. Pot lăsa dureri extreme.
E suficientă o picătură de venin pentru a otrăvi sufletul, însă pentru a-l vindecă, jumătățile de măsură nu sunt de ajuns.
Oamenii gândesc prin prisma propriilor valori. Iar
adesea, cuvintele pe care le rostesc la adresa cuiva, devin chiar sentința
lui. Însă ceea ce se spune în târg nu vorbește despre omul care e ponegrit, ci
despre cei care o fac într-un mod josnic, fără a avea acest drept, fără a fi
nici măcar ei cel mai bun exemplu.
Cuvintele au capacitatea de a ridica și
coborî. Iar atunci când cineva greșește, iar tu, prin moralitatea ta,vrei să îl
îndrepți – arată-i că poate fi mai bun. Arată-i oglinda curată. Nimeni nu va
deveni mai bun dacă se va privi într-o oglindă întinată…
Aveți grijă ce oglindă oferiți oamenilor din jurul vostru,
pentru că un singur ciob din ea ar putea distruge un vis, o speranță, un
talent. Darămite o întreagă oglindă? Ar putea distruge în totalitate omul...
Marinela Lungu
12.11.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu