Cum ai putea înțelege?

Cum ai putea înțelege tristețea din ochii unui om, dacă în ai tăi se scaldă bucuria?

Cum ai putea înțelege o inimă zdrobită, dacă a ta este completă?

Cum ai putea înțelege dorul care sugrumă și ucide, când ție nu ți-e dor?

Cum ai putea înțelege frigul ce cuprinde întreaga făptură a unui om, dacă ție ți-e cald și plăcut?

Cum ai putea să înțelegi neputința de a schimba ceva, când tu nu ai nevoie de schimbări?

Cum ai putea înțelege tragedia omului care nu poate fi alături de cel pe care-l iubește, când tu îl ai pe cel drag alături?

Cum ai putea înțelege disperarea celui care cerșește o clipă, când tu dispui de cât timp ai nevoie?

Cum ai putea înțelege strigătul sfâșietor din sufletul celui care își dorește să poată îmbrățișa pe cineva, când tu îi poți îmbrățișa pe ceidragi oricând?

Cum ai putea înțelege lacrimile arzătoare pe care le varsă un om, dacă tu ai un zâmbet înfloritor pe chip?

Cum ai putea înțelege povestea de viață a unui om, dacă nu tu o trăiești?

Nu poți! Nu ai cum! De aceea, nu judeca. Nici tristețea, nici bucuria, nici suferința, nici neputința, nici faptele, nici dragostea, nici ura, nici lacrimile, nici strigătul, nici tăcerea, pentru că nu le cunoști motivele...

Marinela Lungu

23.04.2017