Tu n-ai existat...

Tu n-ai existat. A existat doar imaginația mea care a creat din tine o persoană atât de potrivită pentru sufletul meu. A existat dorința mea de a crede în tine, în ceea ce-mi spuneai, în ceea ce te prezentai a fi. A existat speranța că nu mă înșel dăruindu-ți părți considerabile din sufletul meu. Au existat cuvintele tale în care am crezut, dar nu a existat lealitatea lor. Au existat îmbrățișările pe care mi le ofereai, dar nu a existat căldura din ele. Au existat privirile drăgostoase, dar nu a existat sinceritatea lor. A existat ceea ce am vrut eu să cred că primesc, nu însă și ceea ce-mi ofereai tu. A existat fățărnicie, dar nu a existat onesitate. Au existat iluzii, nu și realități. 

A existat o umbră... Încă o umbră în sufletul meu.
Dar nu mai există...
La fel cum nu ai existat nici tu...

Marinela Lungu

11.08.2016