Regăsire

M-am trezit într-o lume necunoscută. Era linişte. Am stat cîteva clipe s-o ascult, pentru că mi-era un dor cumplit de linişte. Dar acea linişte durea.Înţepa cu fiecare secundă ce trecea...Am privit în jur, dar era pustiu. Nici urmă de existenţă, niciun pas, niciun sunet. Totul era sumbru, la fel ca sufletul meu. Timpul nu mai conta, pentru că eu trăiam în afara timpului şi a spaţiului. Mă regăseam singură cu mine într-o lume străină. M-am întrebat unde sunt, dar eram prea confuză şi obosită pentru a căuta răspunsuri. Eram prea plictisită pentru a mai încerca să evadez din acea încărcătură negativă pe care o conturase mintea mea. Mă aflam în agonie şi totul se rotea în jurul meu, totul era la dispoziţia mea,dar acel "tot" nu mă interesa în niciun mod. Mă simţeam indiferentă faţă de totalitatea evenimentelor ce îmi caracterizau viaţa. Începusem să-mi aud gîndurile, să asist la certurile aprinse ale celor doi EU. La un moment dat am spus STOP şi am început să mă implic în acel război cu mine însămi, nu doar să asist păstrîndu-mi neutralitatea. M-am implicat, hotărîtă să evadez din lanţurile în care mi-am abandonat sufletul. Am început să mă ascult, să-mi dau timp, să mă iert, să-mi mai ofer o şansă, să-mi recunosc greşelile, să mă accept şi să mă întorc în viaţa pe care o abandonasem atunci cînd am fugit ca o laşă...de mine. 
Am lăsat orgoliul la o parte şi mi-am oferit oportunitatea de a fi EU aşa cum simt că trebuie să fiu, cu defecte, scăpări, calităţi, realizări, rătăciri şi regăsiri...

Marinela Lungu

10.12.2015