Scriitorul meu model

"Cu adevărat mari sunt doar oamenii cu adevărat buni", afirmă omul de creație Aurelian Silvestru.

L-am cunoscut prin intermediul cărții sale în care și-a așternut fărâmele de suflet. Am citit-o cu emoție, regăsindu-mă printre filele sale deosebite, la fel ca sufletul celui care le-a scris. I-am îndrăgit imediat modul de a scrie : simplu, profund, inconfundabil. Un Om adevărat, un Om cu adevărat bun! 

Am avut (și am în continuare) marele noroc de a-l cunoaște, de a lua legătura cu el și de a deveni discipolul său în domeniul scrisului. Cred că Dumnezeu nu putea să-mi trimită un dascăl mai bun, un om mai bun de la care să învăț, care să mă inspire, care să mă îndrume și să-mi fie alături pe drumul anevoios (dar frumos) numit literatură. 

Despre el aș putea vorbi la nesfârșit, dar așa cum știu că nu este omul care așteaptă lauri, voi lăsa ca opera lui să vorbească despre frumusețea incontestabilă a sufletului său.

Am să vă las aici o mică parte din aforismele sale de-a dreptul copleșitoare:

• Nu ezita. Bagă ,fără teamă, bisturiul în manuscrisele tale! Dacă nu curge sânge, nu e nimic viu în ele.
• Nu eşti un bun scriitor, dacă într-un fel de prezinţi în faţa Bunului Dumnezeu şi cu totul altfel în faţa cititorului.
• Cărţile proaste nu merită să fie deschise. Cele bune nu merită să fie închise.
• A fi invidios înseamnă a capitula în faţa propriei neputinţe.
• E tragic să fii Om, dar e şi mai tragic să nu fii.
• O filă curată îmi aminteşte de pădurea ce s-a jertfit pentru ea, obligându-mă să cântăresc fiece cuvânt pe care îl aştept pe hârtie.
• Omul de nimic are o singură mare satisfacţie: să-l vadă îngenuncheat pe omul de valoare.
• Vei fi judecat ca un criminal, dacă ai avut talent şi nu l-ai folosit.
• Viaţa trece chiar şi atunci când nu faci nimic.
• Fii ca toţi, te îndeamnă Conştiinţa. Fii ca nimeni, îţi ordonă Talentul.
• La masa fericirii, suntem oaspeţi, niciodată stăpâni.
• Să planteze suflet acolo unde el nici nu există - iată adevărata menire a unui scriitor.
• Mai sus de Dumnezeu nimeni nu se poate înălţa, dar nici mai jos de infern nimeni nu poate coborî.
• Mi-e milă de cei care zic că totul e bine. Mi-e silă de cei care zic că totul e rău. Dar mă tem de cei cărora de nimic nu le pasă...
• N-ai cunoscut nimic, dacă n-ai cunoscut iubirea.
• Ştii când indiferenţa doare cel mai tare? Când eşti un ram şi niciuna din păsările care trec în zbor pe lângă tine nu se opreşte să cânte în frunzişul tău...
• Teme-te de clipa în care nu-ţi mai este teamă de nimic.
• Teama de foaia curată ucide mai mulţi scriitor decât teama de moarte.
• Călcată în picioare, zăpada scârţâie ca un suflet prefăcut în cioburi.
• Visul ne oferă din oficiu ceea ce viaţă ne refuză din principiu.
• Dumnezeu ne aude chiar şi atunci când nu rostim nmic.
• Iubirea e o continuă iertare. Iubeşte cu adevărat doar cine nu se teme să fie răstignit
• Există câteva lucruri pentru care merită să te naşti. Iubirea ar fi primul dintre ele. Dar există şi câteva lucruri pentru care merită să mori. Şi tot iubirea ar fi primul dintre ele.
• Sufăr şi eu ca toată lumea din cauza iubirii, dar nu pot trăi fără ea.
• Dacă dincolo de moarte nu există dragoste, la ce bun Veşnicia?