Cad frunze disperate, nebune după lumină.
Un soare cenușiu mă arde, mă-nfierbântă
În prag de primăvară, mi-e toamnă!
Și mi-i frică!
A câta Toamnă se-ntâmplă azi în mine?
O ceață densă se-așterne peste visuri,
Speranțele, în carduri, zbor peste a mea lume.
Din depărtare, se-anunță viscol, ger
Pământul greu oftează de dorul unui răsărit.
A câta Toamnă se-ntâmplă azi în mine?
În calendar e vară. Dar toamna nu se duce.
Mă-ngheață gânduri reci, polare, și aud
Tremurul unei speranțe ce s-a stins în vânt
Când noaptea se cuibărea printre albastrele iluzii.
A câta Toamnă se-ntâmplă azi în mine?
Plouă. Întreg pământul geme.
În așteptare plâng visuri - lungi troiene
De dorul unei primăveri ce încă n-a venit...
De dorul unui soare ce încă nu a răsărit...
Marinela Lungu
17.02.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu