Se lasă amurgul
Și-mi vine să strig
Până la Cer și înapoi:
Nu pot să mă ridic...
Se lasă amurgul
Și frigul mă-ncolțește
Viforu-i aproape,
Tristețea mă umbrește...
Se lasă amurgul
Și ceru-i fumuriu
E ceață în zare,
În suflet – pustiu...
Se lasă amurgul
Pe câmp, în livezi
Îngheață pământul
Și plânge-n ascuns
Atâtea ar zice ,dar nimic el n-a spus.
Asemenea taină
Mistuie inima mea.
Suspină adânc, ar zice ceva,
Dar...
În seara asta, amurgul se lasă,
Și-i frig de îngheață, dar cui îi mai pasă?
Marinela Lungu
24.01.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu