Și totuși...e Toamnă...

Și totuși, frunzele cad, ruginesc, se usucă...
Și totuși, vântul bate și-i frig...

Și totuși, cerul plânge...

Și totuși, sufletul se tânguie...

Și totuși plouă...

Și totuși, miroase a nostalgie, a dor, a tristețe...

Și totuși natura moare încet...

Și totuși, amintirile dor, rutina obosește, așteptarea rănește...

Și tutuși, inima suspină...

Și totuși se lasă ceața, se simte miros de fum, se aude sunetul ploii...

Și totuși e trist și pustiu...

Și totuși...e toamnă...

Și totuși...e Toamnă...

Marinela Lungu

19.09.2016