Nu în zadar se zice: Niciodată să nu spui niciodată.
Noi, oamenii, avem momente în care vrem să ne
evidențiem dârzenia, puterea și demnitatea prin tot felul de modalități. Nu
doar să le evidențiem, ci și să le demonstrăm. Rămânem dârzi în anumite
momente, păstrându-ne principiile și valorile fără a cădea în plasa scopurilor
murdare sau a intereselor meschine. Rămânem puternici în fața marilor furtuni,
le înfruntăm, le învingem cu orice preț. Nu abandonăm lupta, ne călim și
într-un final reușim! Rămânem demni fără a ne lăsa manipulați, fără a ne lăsa
cumpărați, fără a acționa nedrept, fără a-i lăsa pe alții să ne calce în
picioare demnitatea.
Reușim să rămânem pe poziție în ciuda faptului că nu
este un lucru ușor. Rămânem hotărâți, rămânem statornici, rămânem vrednici!
Și totuși...în anumite momente pierdem din
destoinicie, din iscusință, din capacitatea de a opune rezistență și devenim
sensibili, fragili, emotivi. Se întâmplă ceva care schimbă totul, care ne
reinventează fără să realizăm...
Se năpustește asupra noastră o primăvară bogată în
sentimente, trăiri și senzații care ne dau un aer nou, o altă viață, un alt
concept.
Și nu este vorba că ne pierdem valorile, dar începem
să trăim altfel, să punem accent pe alte lucruri, să ne bucurăm mai mult, să ne
jucăm, să cântăm, să visăm, să ne copilărim și să ne zbenguim... În
astfel de momente se îndrăgostește și viața de noi, iar noi de ea.
Or, apare acea dragoste de care aveam nevoie pentru a simți fluxul și refluxul acestui fenomen unic – viața!
Or, apare acea dragoste de care aveam nevoie pentru a simți fluxul și refluxul acestui fenomen unic – viața!
Ajungem să fim cum nu ne-am fi imaginat vreodată, să
spunem lucruri la care nu ne-am așteptat, să acționăm cum n-am fi crezut și să
trăim cum n-am mai visat.
Și ajungem să ne întrebăm: E bine sau rău? Căci orice
schimbare aduce cu sine ceva nou, ceva care ne pune pe gânduri...
Răspunsul e simplu: Rău este ceea ce ne apropie de
rău. Este ceea ce ne îndeamnă să facem rău. Este ceea ce ne provoacă rău. Este
ceea ce ne adâncește în întuneric. Este ceea ce ne îndepărtează de ceea ce
iubim și de ceea ce ne fericește. Este ceea ce plantează în inimile noastre
indiferența, cruzimea, brutalitatea. Este ceea ce ne face să nu mai fim oameni
de omenie. Asta este rău. Și este chiar înfiorător...
Însă ceea ce ne face mai atenți, mai emotivi, mai buni
cu cei din jur (și cu noi înșine), mai veseli, mai dornici de viață, mai calzi,
mai iubitori, mai răbdători, mai zâmbitori, mai amabili cum poate fi rău? Cum
poate fi urât? Cum poate fi lipsit de valoare?
Valoarea însăși se ascunde între petalele de flori,
nicidecum între buruieni...
Și-apoi, pînă și natura trece prin schimbări. De la
iarnă la primăvară. Și, oare, când simte că renaște? Când frunzele-i îngheață
sau cînd acestea înfloresc?!
Marinela Lungu
22.04.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu