A ști să pierzi cu demnitate este tot o artă.
Și nu e deloc una ușoară. Orice pierdere ne dezarmează,
ne dezamăgește, ne răpește încă un strop de încredere și ne lasă de fiecare dată
cu o urmă de îndoială, cu un semn de întrebare, cu o pată de cerneală peste foaia
imaculată...
Să pierzi este una din acele întâmplări nedorite. Unele lucruri pot fi
recuperate, altele nu. Pierderile ne lasă întotdeauna față-n față cu propriile
neputințe și ne obligă să ne privim obiectiv în oglindă, să vedem cine suntem
cu adevărat, ce merităm și ce nu...
Însă a ști să pierzi cu demnitate este tot o artă, pe care
nu oricine o posedă. Să pierzi fără a privi cu invidie pe cei învingători, fără a blama, fără a
arunca cu pietre și intrigi, fără a desconsidera, fără a căuta vinovați,
fără a-i face pe cei din jur incompetenți, inferiori, nepricepuți.
Atunci când pierzi în anumite momente, nu este neapărat
pentru că ești lipsit de iscusință, ci pur și simplu nu-ți era predestinat câștigul.
Nu face din asta un motiv de război cu tine însuți și cu cei din jur. Acceptă cu
smerenie și mulțumește pentru ceea ce ai. Întotdeauna când vei avea impresia
c-ai pierdut, vei fi recompensat cu mai mult fără să-ți dai seama. Vei primi
înzecit, vei fi răsplătit, vei avea câștigurile tale fără a pretinde ceea ce nu ți se cuvine.
Învață să pierzi cu demnitate, căci numai cei care știu să
piardă cu demnitate, pot fi demni de câștig!
Marinela Lungu
22.02.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu