Despre sentimente

E uşor să rosteşti „te iubesc”-uri care nu conţin decît litere. E uşor s-o spui fără a o simţi şi să pretinzi că sentimentele îţi sunt adevărate. Şi poate că aceste „te iubesc”-uri false tămăduiesc o vreme suflete rănite,dar la un moment dat ele ucid precum o sabie ascuţită.  Dacă sentimentele nu există,la ce bun să naşti cuvinte? Dacă nu eşti în stare să „treci” prin tine ceea ce spui,atunci nici nu mai spune ceva. A te juca cu sentimentele,doar pentru că îţi place să te joci cu litere pentru a crea cuvintele,înseamnă a te juca cu sufletul unui om şi a-l arunca în flăcări doar pentru că îţi place să vezi un foc arzînd. Nu uita că cuvintele au o forţă atît benefică,cît şi nefastă asupra oamenilor. A-i iubi doar în cuvinte înseamnă a nu-i iubi deloc. Cuvintele pot fi rostite fără ca acestea să vină din suflet,iar dacă ele nu vin din suflet,nu sunt adevărate,nu sunt profunde,nu sunt simţite...şi în acel moment,înainte de a le rosti,încleaştă-ţi buzele şi nu le permite să iasă,dacă nu au ieşit din suflet...

Doar sentimentele născute în interior merită a fi delcarate în cuvinte,căci doar acelea sunt adevărate,doar acelea pot aduce fericire,doar acelea pot vindeca cu adevărat o inimă rănită de focurile unor iubiri bolnăvicioase.

Sentimentele unui om nu sunt pentru jocuri,nici amuzament sau alt tip de distracţie,pentru că viaţa spirituală nu e un circ,iar sufletul omului nu e predestinat pentru teatruri ieftine. E adevărat că acolo,în suflet,se dau cele mai multe lupte,dar nicidecum el nu trebuie murdărit cu iubiri închipuite sau născocite. E amar,e crud,e de neacceptat să pretinzi că ai un ataşament faţă de cineva care îţi este total indiferent. La ce bun?

Inima omului este un nucleu care poate genera atît lumină caldă,cît şi lavă fierbinte. Depinde de sentimentele cu care este înconjurată.

"A spune cuiva „te iubesc” este o invitaţie în veşnicie”,spunea Nicolae Dabija,iar dacă „te iubesc”-ul rostit de tine nu este sincer,înseamnă că oferi o invitaţie în infern...

Iar infernul este unicul loc din care Dumnezeu lipseşte. –Aurelian Silvestru.