Lumea mea - o carte deschisă pentru toţi

Lumea mea, este pentru unii ciudată,pentru alţii ireală,pentru mine,perfectă!

Lumea mea nu se află între pereţii unui club de distracţie,ci între paginile unei cărţi. În lumea mea nu există jargoane,nici alte prostii ieftine. Poate că sunt greşit înţeleasă uneori,poate că atitudinea mea crează impresia că sunt rece,că resping oamenii,că prefer colţul meu de singurătate,că nu-mi place compania semenilor mei...Nu,nu e deloc aşa! “Singură cu mine”,nu înseamnă izolare. Înseamnă o autoanaliză,o autocunoaştere,o regăsire a propriului Eu,o întîlnire cu mine. Iubesc liniştea de la masa gîndurilor mele...Iubesc să mă-mi aşez gîndurile pe coala albă de hîrtie,să-mi las amprenta sufletului acolo,să mă povestesc spaţiului gol,ca mai apoi să mă citesc şi să mă redescoper. Asta face parte din lumea mea...acea lume naivă,bazată pe vise,pe valori sufleteşti,pe iubirea pură,inocentă,sinceră,pe legături frumoase. Lumea mea nu este mai aproape de perfecţiune decît alte lumi,nu pentru că perfecţiunea în sine NU există,ci pentru că lumea mea nu conţine doar fapte ideale şi oameni ideali. Este lumea în care eu greşesc,uneori de mai multe ori de cît aş respira într-un minut. Este lumea în care eu dezamăgesc şi sunt dezamăgită. Este lumea în care rănesc şi sunt rănită. Este lumea în care îmi pierd răbdarea şi răbufnesc ca un vulcan,împrăştiind lavă fierbinte ce arde sufletele din jur.  Dar,totodată,este lumea în care se iartă şi nu se iubeşte mai puţin,este lumea în care sentimentele sunt mai presus decît orgoliul,este lumea în care prietenia înseamnă legătura între suflete şi nu are de-a face cu lucrurile materiale. În lumea mea, iubirea nu durează o zi,iar respectul nu dispare la prima bîrfă auzită. Este lumea în care ştiu să-mi apăr opinia,să-mi păstrez poziţia,să-mi argumnez răspunsurile şi să-mi accept greşeala. Este lumea în care Dumnezeu nu este doar o icoană,este lumea în care visele nu se rezumă la maşini moderne,telefoane de ultimă modă,tehnologii avansate sau orice alt lucru ce ţine de domeniul materialismului. Poate că,uneori ajung să visez prea departe,să-mi dăunez din prea mult visat,sperat şi aşteptat. Cu toate că atunci cînd îţi doreşti ceva din suflet,cînd vrei să ajungi cineva,cînd vrei să-ţi reuşească ceva,plăteşti un preţ scump,care te costă pe lîngă lacrimi amare,gînduri negre şi momente în care ai vrea să renunţi. Dar,atunci cînd reuşeşti,realizezi că totul a meritat...şi probabil,în aşa mod,mai asimilăm o lecţie. Lumea mea nu este ocolită de răutate,de interese meschine,de oameni cu suflete de piatră...Uneori,am impresia că este chiar în centrul acestor sfere de interese...Uneori,am impresia că este prima ţintă spre care se loveşte cu noroi...Şi dacă spun “lumea mea”,nu înseamnă că este doar a mea. Este lumea tuturor celor care îmi locuiesc sufletul,este lumea tuturor celor de la care învăţ cîte ceva,este lumea tuturor celor care mă înconjoară,este lumea prin care eu păşesc zilnic. N-am ţinut nicicînd porţile închise,n-am izolat-o niciodată,poate deaceea,uneori,s-a pomenit a fi invadată de oameni nepotriviţi. Este lumea în care eu primesc pe oricine mă primeşte în lumea sa. Este o contopire a lumii mele cu a celor din jurul meu,creînd astfel,un Univers frumos şi armonios,dar totodată,nesigur şi imperfect.